Louise Labé

(1525-1566)

XVIII

Sărută-mă o dată și-înc-odată.

Vreau un sărut să-l gust nestăpânit.

Vreau încă un sărut de-ndrăgostit,

și patru-ți dau în schimb, înfierbântată.



Te plângi? Ca să-ți stingi setea, de îndată

vei fi cu alte zece dăruit.

Schimbând săruturi fără de sfârșit,

să ne topim în voie viața toată.



De două ori trăi-vom; arzător;

și-n noi și-n celălalt...O, m-ai lăsa

să-ți spun o nebunie din iubire?



Eu rău mă simt închisă-n viața mea,

și nu-mi găsesc vreodată mulțumire,

de nu mă dăruiesc risipitor.



(din volumul Sonete. În românește de Veronica Porumbacu, Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, 1957).