Înțelegere

                         Mihail Lermontov

 

Las' gloata să disprețuiască
Ascunsa taină dintre noi.
Prejudecata omenească
S-arunce-n cale-ți cu noroi.


Naintea idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerșesc;
La fel cu tine, gândul nu mi-i
Nici s-o urăsc, nici s-o iubesc;


M-afund făr' să le caut rostul,
În chefuri – nici voios, nici trist:
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.


Și prețuim în viața toată
Doar oamenii. Atâta tot!
Nu ne-om minți noi niciodată.
Nici alții-a ne-nșela nu pot.


În larma gloatei ne-ntâlnirăm,
O zi ca orice altă zi.
Fără de bucurii iubirăm,
Fără tristeți ne-om despărți.

(traducere de Aurel Rău)

 

(din volumul Cele mai frumoase poezii. Cuvânt înainte de Tamara Gane, Ed. Albatros, 1978)