Poemul zilei(104)
***
Liudmyla Diadcenko
mă ating singură... ce femeie: împletituri de tamerlan
ochii arienilor, adică de culoarea unui val de mare
și a adâncimii
nasul rahelei
caracterul ei. mai ales când cei nepoftiți
vin să-ți dea povețe să spună ce gândesc și ce nu gândesc
mai jos sunt mâinile bunicului: adică de gospodar.
bunicul s-ar fi bucurat dar n-a apucat să vadă
toată această rasă: ei încearcă să te convingă,
iar tu o ții tot pe a ta –
în tăcere și cu grație
trebuia să moștenești vitalitatea străbunicii: măcar până la o sută
mă ating singură... ce fată. domnișoară. neastâmpărată
nu semăn cu bunica ce pictează flori
nu semăn cu cele care erau supuse lui ivan-kiril
și altor asemenea lor
mă joc. dorind să mă cunosc prin aceste contradicții
ca o femeie. ca o fată. ca un copil
(din volumul cot la cot cu duhurile, traducere din limba ucraineană de Maria Hoșciuc, Ed. Eikon, Colecția de Poezie a FITRALIT a Uniunii Scriitorilor din România, 2024)
