Acum că cerul arde și mocnește

                                                    Giambattista Marino


Acum că cerul arde și mocnește
văzduhul fără vânt și licărire,
rival cu cerul, fulgeră subțire
oceanul tras în suliți și sclipește,

aici unde stejarul înverzește
cu brațele cuprinsul bolții-n spire
și-a coamei în lichidele safire
smaralde îndrăgite îndrăgește,

aici, o, vino, Lilla, o să-ți placă
umbros prundișul proaspăt și florarul
decor ce-n ramuri veșnic verzi l-îmbracă.

Aici, cu mine, apele și malul
le vei gusta, și peștele la joacă
cu pasărea-i să-l vezi, umbra cu valul.

 

(din Antologia poeziei italiene, sec.XIII-XIX, în românește de Eta Boeriu, Ed. Albatros, 1980)