Iubeam, nefericita, un erete...

                                                Nina Siciliana

 

Iubeam, nefericita, un erete,
Că pentru el stam morții la-ndemână...
Blând se lăsa când îl chemam cu sete
Și mult nu-l ispiteam cu hrana-n mână.

Dar s-a-nălțat spre cer pe îndelete,
Orgolios cum nu-l văzusem, până
A coborât în niște verzi boschete
Și alta îi va fi de azi stăpână...

O, șoim! Eu îți dădusem dulce hrană
Și-un zurgălău de aur, ca, sub soare,
Să fii cu mult mai îndrăzneț la goană!

Azi te-ai urcat ca un talaz de mare
Rupând cureaua ce-ți era pripoană,
Tu, ieri așa supus la vânătoare!...


(din volumul 1, Sonetul italian în Evul mediu și Renaștere, traducere, prefață și note de C.D. Zeletin, Ed. Minerva, 1970)