Poemul zilei(96)
Vii de nicăieri
Ana Ardeleanu
Și te duci niciunde
Oricât ar dori mâinile să te oprească
Și cât ar dori versul meu să te încălzească
Dar cine să asculte povestea în care
Două săbii se luptă sub zidul cetății
Pentru același blazon
Câte perdele vor fi trase
Pentru a feri ochii de lumina descrierii
Pe genunchi cu o mulțime de nepoți
În urmă cu alaiul nopților albe
Fecioarele din tablou adună spice
Într-un trup ambulant
Negustorul ridică prețul clipei
Mâinile se întind
Să apuce spicul de aur
Să pună prețul pâinii
Frântă în mii de priviri
Toată iscusința luminii cernute se vede
Însă o singură mână dă binecuvântarea
Cea care a frământat-o (cu gest virgin)
În casa de oaspeți
(din volumul Granițele încumetării, Ed. Singur, 2015)
