Pereții odăii mele

                                      Maria Wine

 

Pereții odăii mele sunt îmbrăcați
în catifele negre și moar;
odaia mea, noaptea mea veșnică
plină de mii de clopote
ce lopătează visele mele spre țărm,
în această odaie a mea,
în această noapte,
în care nopțile toate se-nclină peste patul meu,
vreau să spun: a mea e dragostea ta
cu sărutările tale,
vreau să-ți caut lacrima cu mângâierile mele,
să-ți descopăr slăbiciunea (ce-mi pasă de tăria ta?
ea e numai o scară
care se frânge în două la cea mai mică atingere),
dar să simt buzele tale lângă buzele mele
și limba ta lângă a mea –
doi melci rătăciți într-o grotă în flăcări –
și, în zori,
voi flutura victorioasă o creangă-nflorită
peste capetele noaste.


(traducere de Veronica Porumbacu)


(din volumul Poezie nordică modernă, vol II, Norvegia•Suedeia, Editura Pentru Literatură, 1968)