Pe 28 ianuarie, Constanța își amintește nu doar de un nume important al cercetării istorice, ci și de o veche nevoie a orașului: 𝘁𝗲𝗮𝘁𝗿𝘂𝗹 𝗰𝗮 𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗶𝗿𝗮𝘁̦𝗶𝗲 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗮𝗹𝗮̆. Este ziua în care s-a născut 𝗥𝗮𝗱𝘂 𝗩𝗶𝗼𝗿𝗲𝗹 𝗢𝗰𝗵𝗲𝘀̦𝗲𝗮𝗻𝘂, numismat de referință și om care a pus știința în slujba patrimoniului dobrogean, dar și un bun prilej de a privi înapoi spre anii în care Constanța își căuta identitatea artistică.

De la monede care spun povești vechi de secole, la săli improvizate de teatru și trupe care țineau orașul viu dincolo de sezonul estival, 28 ianuarie vorbește despre 𝗺𝗲𝗺𝗼𝗿𝗶𝗲, 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗲𝘃𝗲𝗿𝗲𝗻𝘁̦𝗮̆.

🔗 Povestea completă, cu documente și detalii fascinante, este aici:👇👇👇
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
tseSnodproaf0tu6mh30488t0m531gu216011i8022hl6ihcit56hc90l95i ·

✨𝟐𝟖 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 - 𝐔𝐧 𝐧𝐮𝐦𝐢𝐬𝐦𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐬𝐥𝐮𝐣𝐛𝐚 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞𝐢 𝐬̗𝐢 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮✨
      Pe 𝟐𝟖 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟒𝟑 s-a născut, la București, cel care a fost reputatul numismat 𝐑𝐚𝐝𝐮 𝐕𝐢𝐨𝐫𝐞𝐥 𝐎𝐜𝐡𝐞𝐬̗𝐞𝐚𝐧𝐮 (1943 - 1998). A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Șincai”, pe care l-a absolvit în 1960, iar în 1966 a absolvit cursurile Facultății de Istorie a Universității București – Secția Istoria Veche a României, Universală și Arheologie. După o scurtă perioadă în care a fost profesor de istorie la școala din comuna Putineiu, județul Giurgiu, de la 1 iulie 1967 până în august 1977 a fost muzeograf și șef al Cabinetului Numismatic al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
„𝐼̂𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑑𝑢𝑏𝑙𝑎̆ 𝑐𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑝𝑟𝑖𝑛𝑠 𝑠𝑎̆𝑝𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑎𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑒 (𝐴𝑑𝑎𝑚𝑐𝑙𝑖𝑠𝑖, 𝐶𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎) 𝑠̗𝑖 𝑐𝑒𝑟𝑐𝑒𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑏𝑖𝑛𝑒𝑡. 𝐴 𝑖𝑛𝑖𝑡̗𝑖𝑎𝑡 𝑜𝑟𝑔𝑎𝑛𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒𝑎 𝐶𝑎𝑏𝑖𝑛𝑒𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑁𝑢𝑚𝑖𝑠𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡 𝑒𝑥𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̗𝑖𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑖𝑣𝑎𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑝𝑒 𝑐𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑏𝑎𝑧𝑎̆, 𝑟𝑒𝑜𝑟𝑔𝑎𝑛𝑖𝑧𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑜𝑟𝑖 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑑𝑟𝑢𝑙 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑡̗𝑖𝑒𝑖 𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑖𝑡𝑒. 𝐷𝑒 𝑎𝑠𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒𝑎, 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑐𝑒𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡 «𝐶𝑟𝑜𝑛𝑖𝑐𝑎 𝑛𝑢𝑚𝑖𝑠𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐𝑎̆ 𝑑𝑜𝑏𝑟𝑜𝑔𝑒𝑎𝑛𝑎̆», 𝑑𝑢𝑐𝑎̂𝑛𝑑-𝑜 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑛𝑢𝑚𝑎̆𝑟𝑢𝑙 𝑉. 𝑃𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑛𝑖 𝑎 𝑟𝑎̆𝑚𝑎𝑠 𝑢𝑛 𝑐𝑜𝑙𝑎𝑏𝑜𝑟𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑠𝑡𝑎𝑡𝑜𝑟𝑛𝑖𝑐 𝑖̂𝑛 𝑝𝑎𝑔𝑖𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑠𝑡𝑒𝑖 „𝑃𝑜𝑛𝑡𝑖𝑐𝑎”, 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑔𝑖𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎̆𝑛𝑡̗𝑒𝑛𝑖” – au punctat Gabriel Custurea și Gabriel Talmațchi într-un articol dedicat regretatului numismat, publicat în revista științifică Pontica XXXI (1998).


La începutul anilor '30, Constanța era un oraș mare, aflat într-o continuă dezvoltare economică, o urbe care în sezonul estival devenea o adevărată capitală neoficială a României. Vara, aici veneau mari trupe de teatru din țară și din străinătate, aveau loc spectacole deosebite, ținute de actori de calibru. În celelalte sezoane, situația era însă cu totul diferită. Orașul nu dispunea de un teatru permanent propriu, singurele instituții care mai găzduiau reprezentații de calitate erau 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐓𝐫𝐚𝐧𝐮𝐥𝐢𝐬, al Ligii Culturale (viitorul Fantasio), și 𝐄𝐥𝐩𝐢𝐬, al comunității grecești.

În ziarul 𝐷𝑎𝑐𝑖𝑎 a fost publicată o cronică artistică, în cadrul căreia sunt prezentate aceste realitățile din domeniu:
"𝑇𝑢𝑟𝑛𝑒𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑎𝑙𝑒 𝑠𝑒 𝑎𝑏𝑎𝑡 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑟𝑎𝑟 𝑝𝑒 𝑙𝑎 𝑛𝑜𝑖. 𝐿𝑖𝑝𝑠𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑢𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡̗𝑖𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑛𝑜𝑠𝑡𝑟𝑢, 𝑑𝑒𝑠̗𝑖 𝑚𝑒𝑛𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑢𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑖̂𝑛𝑎𝑙𝑡𝑒, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑜𝑟𝑎𝑠̗ 𝑐𝑜𝑠𝑚𝑜𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑜𝑟𝑑𝑖𝑎𝑙𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑔𝑎 𝑡̗𝑎𝑟𝑎̆, 𝑐𝑢𝑚 𝑒 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎. 𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑢𝑖 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢 𝑖̂𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑒𝑐𝑜𝑛𝑜𝑚𝑖𝑐, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑢𝑛 𝑓𝑜𝑐𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑔𝑎 𝐷𝑜𝑏𝑟𝑜𝑔𝑒, 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑢𝑛 𝑠𝑎𝑐𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑜𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑛𝑢 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑝𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑟𝑒... 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑖𝑏𝑎̆ 𝑢𝑛 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡 𝑎𝑙 𝑒𝑖... 𝑆̗𝑖 𝑖̂𝑙 𝑣𝑎 𝑎𝑣𝑒𝑎... 𝑃𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆, 𝑣𝑟𝑒𝑚𝑒𝑎 𝑛𝑢 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑢𝑡𝑎̆. 𝑆-𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑎̆ 𝑣𝑟𝑒𝑚𝑒 𝑜𝑏𝑖𝑐𝑒𝑖𝑢𝑙, 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑙𝑎 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑚𝑎𝑡𝑜𝑔𝑟𝑎𝑓𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑖𝑛𝑐𝑖𝑒, 𝑐𝑎 𝑖̂𝑛 𝑝𝑎𝑢𝑧𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑎𝑐𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑖𝑏𝑒 𝑙𝑜𝑐 𝑑𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑒 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡̗𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑟𝑡𝑖𝑠̗𝑡𝑖. 𝐷𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑜𝑟𝑎 𝑣𝑜𝑚 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑎̆𝑑𝑎𝑡𝑎̆. 𝐴𝑠𝑡𝑎̆𝑧𝑖 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆ 𝑡̗𝑖𝑛𝑒𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑎̆𝑠𝑝𝑙𝑎̆𝑡𝑖𝑚 𝑜 𝑖𝑛𝑖𝑡̗𝑖𝑎𝑡𝑖𝑣𝑎̆ 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑎̆... 𝐸𝑠𝑡𝑒 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑎 𝑑𝑒 𝑔𝑢𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑙. 𝑇𝑟𝑎𝑛𝑢𝑙𝑖𝑠 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑙𝑒𝑡𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡̗𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑚𝑎 𝑙𝑎 𝑇𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙 𝐿𝑖𝑔𝑖𝑖 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙𝑒... 𝐴𝑠𝑡𝑎̆𝑧𝑖, 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑢𝑙 𝑛𝑜𝑠𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑎𝑟𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑖𝑙𝑒𝑗 𝑑𝑒 𝑎 𝑎𝑑𝑚𝑖𝑟𝑎 𝑢𝑛 𝑎𝑛𝑠𝑎𝑚𝑏𝑙𝑢 𝑑𝑒 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛 𝑠𝑡𝑎𝑔𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑐𝑢𝑙𝑒𝑠 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑢𝑐𝑐𝑒𝑠𝑒 𝑝𝑒 𝑠𝑐𝑒𝑛𝑎 𝑇𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐿𝑖𝑟𝑖𝑐 𝑑𝑖𝑛 𝐵𝑢𝑐𝑢𝑟𝑒𝑠̗𝑡𝑖... 𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑎𝑛𝑠𝑎𝑚𝑏𝑙𝑢 𝑗𝑜𝑎𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢, 𝑐𝑜𝑚𝑒𝑑𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑡𝑟𝑒𝑖 𝑎𝑐𝑡𝑒, 𝑐𝑢 𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐𝑢𝑡̗𝑖 𝑠̗𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑢 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑝𝑒 𝑠𝑐𝑒𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑎̆ 𝑚𝑎𝑟𝑖 𝑠𝑢𝑐𝑐𝑒𝑠𝑒... 𝑆𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎𝑐𝑜𝑙𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑓𝑎̆𝑠̗𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑚𝑜𝑛𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑠̗𝑖 𝑢𝑛 𝑑𝑒𝑐𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑜 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑛𝑡̗𝑎̆ 𝑐𝑒 𝑚𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑓𝑖 𝑟𝑒𝑙𝑒𝑣𝑎𝑡𝑒."

Trupa de teatru cea lăudată se numea 𝐿𝑖𝑙𝑖𝑎𝑐𝑢𝑙 și timp de trei luni, în iarna anilor 1930/1931, a ținut reprezentații la Teatrul Tranulis, construit în septembrie 1927 (finalizarea construcției și dotarea completă au mai durat doi ani) cu banii omului de afaceri Demostene Tranulis, sub egida și pe terenul Ligii Culturale (condusă de Nicolae Iorga). Această trupă era condusă de Rolland de Jassy, iar din echipa de actori făceau parte Nelly Caracioni, Tanți Elvas, Dinu Macedonski (fost director al Teatrului de Vest din Oradea) și S. Rădulescu, de la Teatrul Național din Cluj.
Trupa 𝐿𝑖𝑙𝑖𝑎𝑐𝑢𝑙 a jucat la Constanța mai multe piese precum 𝑁𝑎̆𝑧𝑑𝑟𝑎̆𝑣𝑎̆𝑛𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑣𝑜𝑟𝑡̗𝑢𝑙𝑢𝑖, după Bisson, 𝐺𝑟𝑖𝑔𝑜𝑟𝑎𝑠̗ 𝑠̗𝑖 𝑀𝑢𝑠𝑡𝑎𝑐ℎ𝑖𝑑𝑒, de Aslan, 𝐺𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑜𝑚𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑟𝑒𝑓𝑒𝑐𝑡, de Paul Gusty, 𝐶𝑎𝑚𝑒𝑟𝑎 69 de Brandon, 𝑁𝑢𝑛𝑡𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑡𝑖𝑡̗𝑖𝑒, după Ann Nichols.

Cel mai cunoscut membru al acestei trupe, Dinu Macedonski, a fost fiul marelui poet Alexandru Macedonski. A activat mult timp la Teatrul de Vest din Oradia Mare, iar după război îl regăsim la Teatrul Odeon din București, în distribuția unor piese precum 𝑍𝑖𝑙𝑒 𝑖̂𝑛𝑠𝑜𝑟𝑖𝑡𝑒, 𝑉𝑜𝑙𝑝𝑜𝑛𝑒, 𝑈𝑛 𝑓𝑙𝑎̆𝑐𝑎̆𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙 𝑛𝑜𝑠𝑡𝑟𝑢 sau 𝑀𝑖𝑟𝑒𝑎𝑠𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑢𝑙𝑡̗𝑎̆.

Reprezentațiile acestei trupe au avut mare succes la Constanța, dovadă că publicul de aici era avid de teatru de calitate, chiar și în afara sesiunilor estivale.

 

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 -𝐋𝐢𝐛𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐚 𝐮𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐥𝐚̆ 𝐆𝐫.𝐌. 𝐆𝐫𝐢𝐠𝐨𝐫𝐢𝐮 - 𝐏𝐢𝐚𝐭̗𝐚 𝐈𝐧𝐝𝐞𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭̗𝐞𝐢 𝟑𝟔 - 𝐏𝐚𝐩𝐞𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐞 𝐛𝐨𝐠𝐚𝐭 𝐦𝐨𝐧𝐭𝐚𝐭𝐚̆, 𝐜𝐚̆𝐫𝐭̗𝐢 𝐬𝐜𝐨𝐥𝐚𝐬𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐜𝐢𝐢𝐧𝐭̗𝐞 𝐬̗𝐢 𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐥𝐢𝐦𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐟𝐫𝐚𝐧𝐜𝐞𝐳𝐚̆. 𝐀𝐫𝐭𝐢𝐜𝐨𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐞, 𝐚𝐥𝐛𝐮𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐟𝐨𝐭𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬̗𝐢 𝐩𝐨𝐞𝐳𝐢𝐢, 𝐩𝐨𝐫𝐭-𝐧𝐨𝐭𝐢𝐬𝐞, 𝐞𝐭𝐜. 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐭𝐚𝐛𝐥𝐨𝐮𝐫𝐢, 𝐜𝐨𝐫𝐧𝐢𝐬̗𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐟𝐨𝐭𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐢. 𝐉𝐮𝐜𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢 𝐬̗𝐢 𝐩𝐚̆𝐩𝐮𝐬̗𝐢. 𝐍𝐨𝐭𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐢𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐭̗𝐚𝐫𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐬𝐭𝐫𝐚̆𝐢𝐧𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞.(𝟏𝟖𝟗𝟔)

Sursă foto: Arhiva Direcției de Cultură, expoziția „Promovare și valorificare turistică a patrimoniului multicultural din Constanța” a Institutului Național al Patrimoniului.

Textul este publicat și pe site-ul muzeului: https://minac.ro/28-ianuarie-un-numismat-in-slujba.../