Pe 4 februarie, Constanța nu își amintește doar o dată din calendar, ci o zi care a pus orașul față în față cu limitele naturii și cu forța timpului. Marele îngheț din 1929 a transformat Marea Neagră într-o întindere de gheață, a blocat portul și a lăsat urme adânci în memoria locului. O zi de ger extrem, de povești dramatice și imagini greu de imaginat astăzi.

Tot pe 4 februarie, cu mai bine de un secol în urmă, se năștea la Constanța un spirit care avea să schimbe felul în care lumea privește resursele și economia: 𝗮𝗰𝗮𝗱𝗲𝗺𝗶𝗰𝗶𝗮𝗻𝘂𝗹 𝗡𝗶𝗰𝗼𝗹𝗮𝗲 𝗚𝗲𝗼𝗿𝗴𝗲𝘀𝗰𝘂-𝗥𝗼𝗲𝗴𝗲𝗻. Două momente diferite, unite de aceeași dată, care vorbesc despre fragilitate, inteligență și reziliență.

✨𝟒 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 - 𝐌𝐚𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐢̂𝐧𝐠𝐡𝐞𝐭̗ 𝐝𝐢𝐧 𝟏𝟗𝟐𝟗, 𝐦𝐚̆𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐯𝐢𝐝𝐢𝐮𝐬 𝐬̗𝐢 𝐩𝐨𝐫𝐭𝐫𝐞𝐭𝐮𝐥 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐚𝐜𝐚𝐝𝐞𝐦𝐢𝐜𝐢𝐚𝐧✨
     Dobrogenii s-au obișnuit cu iernile grele și cu crivățul necruțător, ce amplifică gerul și face ca traiul cotidian să fie dat peste cap. La Constanța, lucrurile au fost mereu astfel. Chiar și în urmă cu aproape 19 veacuri, exilatul poet 𝐏𝐮𝐛𝐥𝐢𝐮𝐬 𝐎𝐯𝐢𝐝𝐢𝐮𝐬 𝐍𝐚𝐬𝐨, relegat la Tomis, scria în operele sale de exil, 𝑇𝑟𝑖𝑠𝑡𝑒𝑙𝑒 și 𝑆𝑐𝑟𝑖𝑠𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑃𝑜𝑛𝑡, despre cât de grele erau iernile aici: „𝐴𝑠̗𝑎 𝑑𝑒 𝑡𝑎𝑟𝑒-𝑖 𝑣𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙, 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒𝑧𝑔𝑜𝑙𝑒𝑠̗𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑠𝑒/𝑆̗𝑖 𝑡𝑢𝑟𝑛𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑛𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑟𝑝𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡... 𝐴𝑖𝑐𝑒 𝑣𝑖𝑛𝑢-𝑛𝑔ℎ𝑒𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑒𝑙 𝑝𝑎̆𝑠𝑡𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑐ℎ𝑖𝑝𝑢𝑙/𝑈𝑙𝑐𝑖𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑠̗𝑖 𝑛𝑢-𝑙 𝑏𝑒𝑖, 𝑐𝑖-𝑙 𝑓𝑎𝑟𝑎̆𝑚𝑖 𝑖̂𝑛 𝑏𝑢𝑐𝑎̆𝑡̗𝑖... 𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑔𝑒𝑟𝑢-𝑛𝑐𝑟𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒𝑠̗𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑏𝑎𝑠𝑡𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑎𝑙𝑎𝑧𝑢𝑟𝑖/𝑆𝑢𝑏 𝑎𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑠̗ 𝑑𝑒 𝑔ℎ𝑒𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑖̂𝑠̗𝑖 𝑚𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑎𝑝𝑎 𝑙𝑢𝑖/ 𝑃𝑒 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑎𝑢 𝑚𝑒𝑟𝑠 𝑐𝑜𝑟𝑎̆𝑏𝑖𝑖 𝑠𝑒 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑒 𝑐𝑢 𝑝𝑖𝑐𝑖𝑜𝑟𝑢𝑙... 𝐶ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑠̗𝑖 𝑛𝑜𝑖𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑒𝑢 𝑙-𝑎𝑚 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡 𝑐𝑎̆-𝑛𝑔ℎ𝑒𝑎𝑡̗𝑎̆... 𝑁𝑢 𝑛𝑢𝑚𝑎𝑖 𝑐-𝑎𝑚 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡, 𝑚𝑖-𝑎 𝑠̗𝑖 𝑐𝑎̆𝑙𝑐𝑎𝑡 𝑝𝑖𝑐𝑖𝑜𝑟𝑢𝑙...𝐺𝑒𝑛𝑢𝑛𝑒𝑎-𝑖 𝑓𝑒𝑟𝑒𝑐𝑎𝑡𝑎̆, 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑡̗𝑖 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑎 𝑢𝑛 𝑣𝑎𝑙! 𝑅𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛 𝑖̂𝑛𝑡̗𝑒𝑝𝑒𝑛𝑖𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑟𝑎̆𝑏𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑖̂𝑛 𝑔ℎ𝑒𝑎𝑡̗𝑎̆/𝑆̗𝑖 𝑣𝑎̂𝑠𝑙𝑎 𝑛𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑡𝑎𝑙𝑎𝑧𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑖𝑐𝑎/𝐸𝑢 𝑎𝑚 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡 𝑐𝑢 𝑜𝑐ℎ𝑖𝑖 𝑠̗𝑖 𝑝𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑠̗𝑖 𝑖̂𝑛 𝑔ℎ𝑒𝑎𝑡̗𝑎̆/𝐵𝑎 𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑠̗-𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑒 𝑒𝑟𝑎𝑢, 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑖̂𝑛𝑠̗𝑖𝑖, 𝑣𝑖𝑖”.
   

   O astfel de iarnă grea, precum cea descrisă de Ovidius, a fost cea de la începutul anului 𝟏𝟗𝟐𝟗, probabil cea mai cruntă perioadă invernală din Dobrogea ultimului secol, cunoscută sub numele de 𝐌𝐚𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐈̂𝐧𝐠𝐡𝐞𝐭̗. Frigul, ninsorile și crivățul începuseră încă din decembrie 1928 și s-au menținut și în prima lună a noului an. Februarie însă avea să aducă și o situație greu de imaginat.

Pe 𝟒 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟐𝟗, când termometrele indicau valori 𝐬𝐮𝐛 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐬 𝟐𝟎 𝐝𝐞 𝐠𝐫𝐚𝐝𝐞, 𝐌𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐍𝐞𝐚𝐠𝐫𝐚̆ 𝐚 𝐢̂𝐧𝐠𝐡𝐞𝐭̗𝐚𝐭 pe o distanță uriașă, până la 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝟏𝟓 𝐤𝐦 𝐝𝐞𝐩𝐚̆𝐫𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐥 (𝟖 𝐦𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐢𝐧𝐞). De această dată, nu corăbiile antice descrise de Ovid, ci vapoarele solide ale epocii moderne au rămas pur și simplu blocate în gheață, între sloiuri venite parcă de la Polul Nord, și în imposibilitatea de a se mai deplasa.

Digurile portului s-au înveșmântat în haină albă, iar vântul le-a modelat țurțuri uriași, asemănători stalactitelor din peșteri. Vântul, și el un Demiurg pornit să sculpteze, a creat 𝐮𝐫𝐢𝐚𝐬̗𝐞 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐮𝐢 𝐛𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞, 𝐝𝐢𝐧 𝐳𝐚̆𝐩𝐚𝐝𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐠𝐡𝐞𝐚𝐭̗𝐚̆. Valurile au rămas și ele neclintite, paralizate de gerul năprasnic care le-a frânt dansul obișnuit.

Locuitorii Constanței, cei mai curajoși dintre ei, au ieșit să facă poze pe uriașa întindere albă care acoperise, deopotrivă, urbea, portul și chiar marea. Nu se putea sta însă prea mult afară, iar gerul îngrozitor bloca totul. Am aflat de la bibliograful Ionel Alexe (Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța) și despre victimele Marelui Îngheț: un tânăr fotograf amator și-a pierdut viața după ce marea l-a tras în adâncuri, valurile măturându-l de pe digul de larg; doi căruțași lipoveni au murit înghețați, cu tot cu caii lor, în apropiere de Canara, iar un bărbat necunoscut a murit de frig în subsolul Liceului Mircea, unde se adăpostise să doarmă.

Gerul a ucis animalele în curți, dar și câinii de pripas, iar pe plajele de la 2 Mai și Vama Veche au fost găsiți mii de guvizi înghețați și eșuați la mal. Mai la nord, în județul Tulcea, lupii înfometați au profitat de marea înghețată și au traversat-o pentru a ajunge în sate. Imaginea fiarelor sălbatice, venite dinspre larg în căutarea prăzii, i-a bântuit pe nord-dobrogeni decenii de-a rândul. Lacurile Tăbăcărie și Siutghiol au înghețat la rândul lor, iar înghețul a durat zile și săptămâni întregi. Pe 10 februarie 1929 s-au înregistrat aproape -30 de grade, cea mai scăzută temperatură de până atunci, demnă de clima Siberiei.

Activitatea cotidiană a suferit mult în acea lună februarie, comercianții au fost la un pas de faliment, armatorii au pierdut averi, iar muncitorii din port au rămas fără slujbă, întrucât operațiunile de încărcare-descărcare nu mai putea fi efectuate. Treptat, iarna a început să își ascundă ghearele, Soarele a revenit ușor-ușor, iar crivățul a încetat să mai bată. Marea s-a dezghețat, vasele și-au reluat dansul pe valuri, iar viața a revenit la normal.

Amintirea acelei ierni nu a dispărut însă, chiar dacă Dobrogea s-a mai confruntat cu înghețuri asemănătoare și în alte decenii, în 1953/1954, în anii '70 sau în iarna 1984/1985. Fotografiile realizate de constănțeni temerari în acele zile din 1929 vin să întărească puterea slovelor...

***

Pe data de 𝟒 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟎𝟔, într-o casă din cartierul Viile Noi s-a născut 𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚𝐞 𝐆𝐞𝐨𝐫𝐠𝐞𝐬𝐜𝐮-𝐑𝐨𝐞𝐠𝐞𝐧 (𝟏𝟗𝟎𝟔-𝟏𝟗𝟗𝟒), matematician, statistician, profesor și economist de renume mondial. Roegen este pseudonimul ales, fiind un cuvânt anagramat, compus din litere ale numelui real (NE GEOR inversat). Este considerat fondatorul unei noi științe, 𝐛𝐢𝐨𝐞𝐜𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐚, care are la bază raționalitatea folosirii resurselor naturale. A scris numeroase cărți, studii și articole dar lucrarea sa de referință rămâne Legea entropiei și procesele economice. A studiat la București, dar și în Italia și în Franța la Sorbona. În 1948 a emigrat în Statele Unite, iar de-a lungul deceniilor a predat în mari universități din SUA, Elveția și Franța. În 1990 a fost ales 𝐦𝐞𝐦𝐛𝐫𝐮 𝐝𝐞 𝐨𝐧𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐥 𝐀𝐜𝐚𝐝𝐞𝐦𝐢𝐞𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞. A decedat pe 30 octombrie 1994, la Nashville (statul Tennesse) iar urna cu cenușa sa a fost adusă în țară și depusă pe Aleea Academicienilor din Cimitirul Bellu, București.

 

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐋𝐚 𝐌𝐚𝐠𝐚𝐳𝐢𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐅𝐫𝐚𝐭̗𝐢𝐢 𝐒𝐢𝐦𝐮 – 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐥 – 𝐬𝐞 𝐠𝐚̆𝐬𝐞𝐬𝐜 𝐢̂𝐧 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐁𝐫𝐚̂𝐧𝐳𝐞𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐬̗𝐢 𝐌𝐞𝐳𝐞𝐥𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐫𝐞𝐧𝐮𝐦𝐢𝐭𝐚 𝐟𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚̆ 𝐑𝐨𝐜𝐮𝐬. 𝐀𝐫𝐭𝐢𝐜𝐨𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐨𝐧𝐢𝐚𝐥𝐞, 𝐝𝐞𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞𝐬𝐞 𝐬̗𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐞𝐫𝐯𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐟𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐢𝐥𝐞 𝐆𝐫𝐢𝐯𝐢𝐭̗𝐚 𝐬̗𝐢 𝐒̗𝐭𝐢𝐫𝐛𝐞𝐲. 𝐒𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚̆𝐭̗𝐢 𝐝𝐞 𝐮𝐧𝐭𝐝𝐞𝐥𝐞𝐦𝐧𝐮𝐫𝐢 𝐬̗𝐢 𝐟𝐚̆𝐢𝐧𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐥𝐮𝐱, 𝐞𝐭𝐜. (𝟏𝟗𝟐𝟔)

Sursă foto: interbelica.ro
Textul este publicat și pe site-ul muzeului: https://minac.ro/4-februarie-marele-inghet-din-1929.../