Trezirea în trăsură

                                             Gérard de Nerval
                                             (1808-1855)

 

Iată cam ce văzui: – Copacii-n a mea cale 
Precum o oaste-nvinsă, fugeau, buluc, la vale;
Sub mine, din senin, de vânt parcă mișcat
Solul gemea sub valuri de caldarâm pavat.

Clopotnițe purtau prin plaiuri înverzite
Sate-ciopor cu case de ghips, acoperite
Cu țigle, tropăind ca turmele, în jos, 
De albi berbeci vopsiți cu roșu semn pe dos.

Iar munții îmbătați se clătinau: în zale,
Un șarpe boa, râul, peste întreaga vale
Întins, să le-nfășoare părea a se iuți, 
 – Eu stam de veghe însă și dama mă trezi!

 

(din volumul Poesii. Traducerre de Leonid Dimov, Editura Univers, 1979)