Ecuație ca niciodată

                                                 Niklas Törnlund
                                                 (1950)

Sunt o om ca și tine
întâmplător și frumos
ceața deasupra munților vieții.
Cresc fără rădăcini; eu creez –
însă ceea ce eu creez
a existat întotdeauna.

Gândul meu spintecă 
lumea în două, 
de-aceea nici nu știu nimic despre lume.
Îți vorbesc în simboluri și totuși
totul este ilizibil.

Ne aflămîn mijlocul unei mări nesfârșite,
și eu m-am îmbarcat pe ascuns 
printre voi ca un pasager clandestin.
Visez mereu același lucru  
 – Un vis despre propria mea existență.

 

(din volumul Soare de zăpadă. Poezie și proză suedeză. Antologie și note de Ion Milos, Editura Cartea Românească,1987)