sa fie sau să nu fie?

Am scris greșit eu?!? 

Doamne ferește! 

Redactorul e de vină, mad̀  am

 

Și exemplele pot continua aidoma Dunării care minunându-se de debitul inexistent al dialogului tăcut, decide să ne dea o lecție a debitului sau, o criză tăcută a comunicării naturii, că de sonoritate sau vizual nu mai e cazul.

În epoca mesajelor scrise în grabă, pe genunchii scorojiți de falsitatea acaparatoare a nimicului cotidian, a rețelelor sociale la modă, căci Facebookul e din preistoric, și a comunicării digitale instantanee, ortografia pare, pentru mulți, un detaliu neglijabil. Cuvintele „ortografiate corect” sunt tot mai des înlocuite cu forme prescurtate, fonetizate sau pur și simplu greșite, iar fenomenul nu se mai limitează la mediul informal. Astfel, ok, merci, AMR sau WTF au  pătruns în școală, în mediul profesional și chiar în documentele care ar avea o mică ștampilă ce dă spre ideea de oficial, generând o eroziune lentă, dar constantă, a limbii scrise. Nu că ar fi nevoie de o limbă română curată!

De ce se pierde ortografia corectă?! Simplu, pentru că școala a încetat să mai ceară. Dacă ne uităm pe un banal subiect de examen, vedem la baremul de corectare lejeritatea aruncării punctajului pentru ortografie, punctuație în sfera lui ,,așa și ce?”. Cauzele acestui fenomen sunt multiple și se întrepătrund. Comunicarea digitală a impus un ritm alert, în care viteza de transmitere a mesajului contează mai mult decât corectitudinea lui. Corectorul automat, deși util, a indus la mulți utilizatori o dependență periculoasă: încrederea oarbă în tehnologie a înlocuit exercițiul propriu al scrierii corecte. La aceasta se adaugă o expunere redusă la lectură, mai ales în rândul tinerilor, care preferă conținutul vizual și scurt în detrimentul textului elaborat. Nu în ultimul rând, un anumit relativism cultural a insinuat ideea că „important e să te faci înțeles”, indiferent de forma în care se exprimă mesajul. Pardon, ce mesaj? Căci la noi ,,vin” devine egal cu ,,aterizez diseară, la ora 19.00, pe aeroportul X”. 

Consecințele lipsei de ortografie sunt pe cât de importante, pe atât de relative. În plan educațional, elevii care nu stăpânesc regulile ortografice de bază întâmpină dificultăți semnificative la probele scrise, inclusiv la examenele naționale. Greșelile de ortografie și punctuație afectează direct nota la Evaluarea Națională și la Bacalaureat, unde baremele penalizează explicit aceste abateri. Mai grav, o exprimare scrisă defectuoasă poate masca sau distorsiona idei valoroase, făcând ca evaluatorul să perceapă eronat nivelul real de gândire al elevului. În plan profesional, de exemplu, în mediul profesional, un CV, o adresă oficială sau un raport care conțin greșeli de ortografie transmit o imagine de neglijență și lipsă de rigoare, indiferent de competențele reale ale autorului. Comunicarea scrisă rămâne, pentru mulți angajatori, un criteriu implicit de evaluare a seriozității și a profesionalismului unui candidat sau angajat. În ceea ce privește planul social și identitar, limba scrisă corect este un vector de coeziune culturală și de transmitere a identității naționale. Erodarea normelor ortografice, la scară largă, riscă să sărăcească limba română ca instrument de gândire și de exprimare nuanțată. Pe termen lung, o societate care tolerează generalizat greșelile de scriere riscă să piardă și capacitatea de a sesiza diferența dintre o exprimare precisă și una aproximativă, cu efecte directe asupra calității dezbaterii publice.

Soluțiile nu țin doar de responsabilitatea școlii, deși aceasta rămâne esențială. Este nevoie de: exercițiu constant al scrierii corecte, prin dictări, redactări și activități de autocorectare, aplicate consecvent la toate disciplinele, nu doar la limba română; lectură asumată, ca sursă principală de interiorizare a normelor ortografice, mult mai eficientă decât memorarea regulilor izolate; feedback riguros, dar constructiv, din partea profesorilor, care să semnaleze greșelile fără a descuraja exprimarea; exemplul personal al adulților — profesori, părinți, formatori de opinie — care trebuie să demonstreze, prin propria scriere, respectul pentru limba corectă.

Ortografia nu este un moft al puriștilor limbii, ci un instrument fundamental al comunicării clare și al gândirii structurate. Neglijarea ei nu afectează doar aspectul formal al unui text, ci subminează însăși capacitatea de a transmite idei cu precizie. Într-o lume care scrie tot mai mult, dar tot mai neglijent, recuperarea rigorii ortografice devine o responsabilitate colectivă — a școlii, a familiei și a fiecărui vorbitor de limbă română.

 

Pentru distracție .....

 

Neam hotărât să facem o excursie la munte împreuna cu clasa. Am plecat disdedimineața, cu autocarul si am ajuns la cabana pe la ora zece. Peisajul era superb, brazi înalți, aer curat si o priveliste ce iți tăia răsuflarea. Profesorul ne-a spus sa fim atenți la traseu, pentru că unele poteci sînt periculoase. La prînz am mîncat sandvișuri si am povestit despre proiectele noastre viitoare.

Astăzi am mers la bibliotecă sa împrumut cîteva cărți pentru referatul de literatura. Bibliotecara mia recomandat un roman interesant, dar mia spus ca trebuie sal aduc înapoi întro săptămînă. Mam așezat la o masă si am inceput sa citesc. Dintro dată un coleg ma întrebat daca il pot ajuta la un proiect de istorie.

Miercuri dimineață mam trezit devreme, miam luat gheozdanul si am plecat spre scoală. Pe drum, am întilnito pe vecina mea care mergea si ea la servici. La scoală profesoara de matematica nea dat un test suprinzător iar eu nu eram foarte bine pregatit. Totusi am reusit sa rezolv majoritatea problemelor.

A: Bau, ai vazut ce tema ne-a dat profa de canistra? 3 pagini!!

B: Stiu, e nebuna 💀 io nu am inceput inca

A: Nici eu, ma apuc diseara. Ai citit cartea macar?

B: Doar jumatate, restu il citesc pe fuga miine dimineata

A: Clasic 😂 hai sa ne ajutam unu pe altu, facem un rezumat impreuna

 

Un mod plastic de a spune-o, dar am ales să mă ocup puțin și de acest aspect, pentru că am obosit să simt că trăiesc într-un spațiu în care limba română suportă acte de bullying pentru că nu este vorba doar de câteva greșeli izolate, ci de o formă de indiferență colectivă față de limba română, care se instalează treptat și devine normă. E un demers care merită efort, pentru că sper să observăm concret diferența dintre „a te face înțeles cumva” și „a te exprima corect”.





P.S. Dacă nu ai habar, folosește https://www.scribens.com/ro/ 

Dar și dacă ai habar, cum totul se schimbă, intră, verifică și mergi mai departe!