În lucrările AurelieiNeculai, chipurile nu stau singure în cadru. Printre trăsături cresc frunze și ramuri, apar bucăți de arhitectură și texturi care seamănă cu scoarța sau piatra. Unele portrete se văd limpede, altele aproape se pierd în desen, ca o amintire care începe să se șteargă.
Expoziția de grafică adună desene în care artista a adăugat pe alocuri culoare. Lucrările vorbesc despre identitate, despre trecerea timpului și despre oameni și lumi care nu mai sunt.
Nu sunt încă comentarii aprobate.