IRONII NECESAREVII
MODA LA NOI Nu stabilesc vreun parametru, Dar pe la noi, vorbind de straie, Sunt multe pălării de fetru Ce stau pe
MODA LA NOI Nu stabilesc vreun parametru, Dar pe la noi, vorbind de straie, Sunt multe pălării de fetru Ce stau pe
IMAGINE La pândă permanent, să ne mănânce, Străinii urmăresc, cu ochi păgâni, Penibila reformă la
Bărbatul Umplând încăperea şi inima toată, bărbatul veni de-afară, din zloată; glasul lui mare făcu să se sperie focul
DIN MERS Printre versuri, dând din coate, Drumul mi-l croiesc cu greu Şi din mers, în drumul meu, Mai croiesc câte-un
primăvara vine în slow motion deja au început să mă doară mugurii copacilor din geam şi trupul să mi se electrizeze
Telefon îmbătrânind Frumos și adevărat... Trec anii şi se numără ca banii si viaţa mă aşază pe rugul ei cărunt,
ARGUMENT Precum Tănase, vrând mereu Să-ncânt cu versu-mi naţia, Contez frecvent pe nasul meu; Dovadă –
Nu știu unde se termină poezia! Nu știu unde se termină poezia! Noaptea nu se mai uită la ceas. Am să r
2. PROFESORUL Un dascăl este un izvor Curat ca roua-n zori de ziuă, Ce pare tulburat uşor Când bat elevii apa-n piuă. Mi
1.CARTEA Prezentă-n spaţii culturale, În librării, biblioteci, Ea umple rafturile goale Dar nu şi capetele seci Mihai MO
Poem de unire Magnetice zăpezi tot cad încet pe ram, Tot se întorc răpuse la marginea privirii, Tot ne mai bate grâul cu
1
Meandre Anină-mi drept cercel un gând la o ureche și oiștea în gard nu o lăsa cumva să intre știu, e o dorință poate mult
Lui Pompiliu Comșa Scrie azi ca și-nainte De-nroșește clapele. Are-atâta har și minte De îngheață apele ! Mihai M
STĂPÂN AL VISULUI Din edenul ființei Trăiești sensul Necunoscut muritorilor Te îndoiești Atingi icoana zăpezii
ÎN AFARA NINSORILOR ÎN TOI Locul lui e-n afara zăpezilor constrictoare e-n bătaia sălciilor ca un cuib de rândunici mai
2
DORINDU-TE... Te strig, te caut, dor de tine-mi este, Te simt, te-aud, dar nu-ți descopăr calea, Pornesc buimac să răscol
1
ALBASTRU INUTIL Mi se vorbise mult de culoarea albastră, De aburii de vată care inundaseră universul, De izvoarele v
(fragment din romanul epistolar Tatăl meu, pomanagiul, aflat în lucru) Rândurile de față sunt simple
Ținem legătura? Îți trimitem selecțiile care merită citite, fără zgomot și fără spam.
Primești știrile care te interesează și poți scoate oricând domeniile pe care nu vrei să le urmărești.
Alege ce vrei să primești. Poți schimba oricând.