TIMPUL * Cenaclul Elitelor -
VIOREL DINESCU(237)
ALBASTRU INUTIL
Mi se vorbise mult de culoarea
albastră,
De aburii de vată care
inundaseră universul,
De izvoarele verticale ca nişte
săbii de apă,
Ori ca nişte trestii de lumină,
legănate de adierea timpului.
Mi se vorbise despre cai albaştri
şi negri,
Mereu în goană prin mitologiile
cerului,
De zei solemni adormiţi în
fotolii,
Printre ruinele unor mari edificii
astrale.
Se părea că albastrul este
culoarea depărtării,
A unor imagini rătăcite pentru
totdeauna în spaţii
Culoare a amintirilor pioase, a
rugăciunilor şoptite,
A cuvintelor nerostite definitiv,
ascunse în tăcere
Mi se vorbise mult de culoarea
albastră,
Şi am pornit s-o caut dincolo de
trestiile de lumină,
Dincolo de coperţile albastre ale
azimutului,
De unde începe misteriosul
continent al subînţelesurilor
M-am strecurat prin norii de
vată:
Dincolo de vorbe şi presupuneri
era numai tăcere,
O tăcere subţire ca praful de pe
suprafaţa lunii…
O tăcere albastră !
VIOREL DINESCU
(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)
NOTA REDACȚIEI TIMPUL
Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.
Vă așteptăm cu interes.
