DOINA PĂULEANU - Cultura constănțeană a rămas fără înger păzitor!(1085)
Unde o fi mai bine să fii stea? Dar o stea adevărată. Pe pământ sau în cer? Întreb și eu de necaz, de ciudă, de durere și, mai ales, de deznădejde...Altfel de durere decât cea adunată timp de 7 ani în trupul meu bolnav...Dar acum este și mai dureros.
A murit Doina Păuleanu! Am reacționat ca un pescăruș care bate aerul în gol cu aripile sale firave după ce a fost lovit cu o piatră...Eu, când nu vreau să fiu văzut plângând, povestesc...Nu vreau să fiu văzut de către dușmani când îmi șterg lacrimile de pe obraji. Și, ca să nu plâng, eu povestesc. Nu, nu plâng, nu te teme, doar povestesc despre cele 3 ceasuri rele de miercuri, 23 decembrie a.c.
Am și eu un fix, dacă tot vorbim de ceasuri rele. De ceasul destinului. Despre soartă. De teama celor trei ceasuri rele, am purtat foarte rar “orologiu” la mână sau la vestă. Am acasă un ceas mare pe un perete din bucătărie. Acolo mă uit când vreau să aflu ora exactă... Acolo, spre acel perete, mă uitam, miercuri dimineața, așteptînd să se facă o oră rezonabilă, ca să o sun pe Doina Păuleanu, prietena mea încă din anii “puterii populare” și colaboratoarea cea mai de preț a ziarului Timpul …
Știam că este bolnavă, că nu se simte deloc bine și doream să o încurajez. Ați înțeles de ce nu am vrut să mă vadă ea plângând? Scopul meu era să o încurajez...Ceea ce nu îmi place la ceas, indiferent de marca lui, este secundarul. Nu îmi place, pentru că secundarul îți arată, prin mișcările lui rapide în balans, cât de repede trece timpul și implicit viața!
Pe Doina Păuleanu am cunoscut-o pe vremea când, deși eram foarte tânăr, lucram în presa locală. Am organizat împreună un fel de cenaclu alcătuit din poeți, scriitori, folkiști, jurnaliști, umoriști. În materie de Cultură, le știa pe toate! O femeie sclipitoare, romantică, delicată, erudită dar și “de viață”.
Pentru mine, ziua de miercuri a început cu două ceasuri rele. Curând, avea să sune și cel de-al treilea ceas. El, ceasul rău, al treilea, m-a anunțat sec că Doina Păuleanu a murit! Într-o viață normală, și nu într-o viață a zeilor, care își fac de cap, peste o oră ar fi trebuit să mă întâlnesc cu ea la o cafea...Așa programasem, mai demult, dar nu eu aprob soarta fiecăruia dintre noi.. Unde ar fi trebuit să fiu și unde sunt!
A murit Doina Păuleanu. Am rămas minute bune cu telefonul lipit de ureche. Culmea, niciodată nu am avut vreo reținere când am sunat-o acasă...De data asta, m-a încolțit o teamă nefirească și o grabă la fel de nefirească de a o suna cu noaptea în cap! Dar ea era la spital!
A mai căzut un diamant desprins de pe coroana reginei-mamă Constanța! Suntem din ce în ce mai săraci! Mutăm doliul de la unii la alții! Am pierdut valori autentice. Și ce am primit în schimb? Boli de pe Marte. Ne-au rămas doar lacrimi, să o plângem pe Doina Păuleanu. Cultura constănțeană a rămas fără înger păzitor!
