CLUBUL PENSIONARILOR(494)
Din politică, de cele mai multe ori, se iese la pensie cu șuturi în fund.
Vine un moment în care alegătorul îi tăbăcește bine fundul politicianului parșiv. E drept, nu întotdeauna cât trebuie, mama lui de polician chiabur!
Ies unii la pensie după au trândăvit ani de zile în Parlament. Practic, ies dintr-o pensie în alta, ca veritabili profesioniști în materie de tăiat frunză la câini.
În politică, nesimțirea nu este măsurată prin vârstă sau cumul de vechime în câmpul muncii de partid. Ca atare, poți să intri în clubul pensionarilor la o vârstă destul de fragedă. Nu contează. Important este cine și cum freacă menta.
Sunt politicieni care au ieșit la pensie la puțin timp după ce au fost înțărcați. S-a dovedit că nu au talent și nici ureche muzicală pentru așa ceva. Alții s-au năpustit de-a dreptul în partid, convinși că vor face știți dumneavoastră din ce bici, dar, cu tristețe mare, au dat-o în bară.
Sunt indivizi care au apucături de pensionari. De cum intră în politică, se așează cu scăunelul la prima coadă unde se dă ceva moca. Când trebuie plătită cotizația la timp, nu o să vezi niciodată o asemenea coadă!
În Parlament, joacă table și bambilici. Din cauza durerilor de șale, s-au lăsat de lapte gros Din cauza excesului de bâza pe furate, joc tradițional în mai toate partidele, care trec pragul electoral, foarte mulți și-au pierdut ochelarii. S-au înregistrat pagube greu de recuperat.
Când, chipurile, țin discursuri despre starea națiunii, politicienii care fac parte din clubul pensionarilor molfăie ușor din gură. Practic, nu înțelegi nimic. Dau din gură degeaba, chiar dacă le atârni de gât un megafon. Fac mare paradă de jertfa pusă în slujba națiuni, dar, în realitate, se vaită pentru ei.
Vor pensii mari. În raport direct cu frunza tocată la câini. Vor drepturi mai multe. În raport direct cu sărăcia care stăpânește România.
Cât este ziua de mare, politicienii pensionari chibițează. De câteva zile, fac și desfac guverne. Nu mă refer la politicienii implicați direct în negocieri conform pozițiilor ocupate, pe eșichierul politic, ci la neaveniții care își bagă nasul unde nu le mai fierbe oala. Pe foarte mulți dintre guralivii politichiei noastre uninominalul i-a lăsat fără oală pe foc. Acum, precum tribunul lui pește, vorbesc în vânt și adună raze solare pentru un soi de ierbar.
Fostele glorii ale politichiei, cel puțin, așa se prezentau, până nu demult, au ieșit la pensie. Cine pleacă pe ușa din dos greu se mai întoarce în politică. E drept, a scăzut vizibil procentul de salvatori ai poporului. Am pierdut câțiva lideri din grupa mare a lui gură-bogată. Ăla care vorbea până o făcea lată!
Uninominalul a trimis la clubul pensionarilor indivizi care credeau că vor ieși cu picioarele înainte din politică. Despărțirea de funcții și posturi de conducere a fost de-a dreptul sfâșietoare. S-a lăsat cu țipete și strigăte. Cu leșinuri îndelungate n regim de criză economică.
Adică, să fiu bine înțeles, fără lămâie și fără zahăr. Reanimarea s-a făcut numai cu apă chioară. Cine își mai permite, în condițile unei acute lipse de lichidități, apa plată!
