Crezul Președintelui Comisiei de Tineret la nivel național al Uniunii Democrate Turcă din România, Osman Harun, este că o limbă trăiește, doar dacă este vorbită. De aceea, Osman a inițiat un proiect benefic pentru comunitate,  lansând un nou mod de a învăța limba turcă, mult mai simplu, mult mai aproape, pentru toți.

„Ne mutlu Türküm diyene.”
Un citat care, pentru unii dintre voi, poate nu spune mare lucru la prima vedere. Dar în spatele acestor cuvinte stă o întreagă filozofie de stat, identitate și limbă.

La 29 octombrie 1933, la aniversarea a 10 ani de la proclamarea Republicii Turcia, Mustafa Kemal Atatürk rostea aceste cuvinte în cadrul discursului său adresat națiunii. Nu era doar o formulă retorică. Era o redefinire a identității. „Cât de fericit este cel care spune că este turc” nu făcea referire strict la etnie, ci la apartenența la un proiect comun, modern, civic.

În anii care au urmat, Atatürk nu s-a limitat la discursuri. A transformat limba turcă într-un pilon central al statului. Reforma alfabetului din 1928 a înlocuit scrierea otomană cu alfabetul latin, făcând limba mult mai accesibilă. Rata analfabetismului, care în perioada târzie a Imperiului Otoman era covârșitoare, a scăzut drastic în doar câțiva ani. Campaniile de alfabetizare, „Millet Mektepleri”, au dus limba turcă în fiecare colț al societății. Nu a fost doar un lider care a vorbit frumos despre limbă. A fost cel care a împins-o în viața de zi cu zi.

Ne întoarcem în prezent, în România.
Astăzi, aproximativ 5.800 de elevi învață limba turcă în școli. Proporțional, comunitatea turcă este pe primul loc când vine vorba de păstrarea limbii materne. Avem peste 60 de profesori de limba turcă și religie islamică care susțin acest efort.

În multe școli din Dobrogea, copiii ajung să ducă mai departe o limbă care, pentru o generație, s-a pierdut pe drum.

Este impresionant. Dar nu este suficient.

Mulți dintre voi știți că de peste 3 ani duc o luptă constantă pentru introducerea canalelor turcești în grila de televiziune. Au apărut două. Este un început, dar nu este destul. Avem nevoie de mai mult. Avem nevoie de conținut pentru copii, de un canal precum TRT Çocuk, unde copiii învață limba din joacă. Pentru că realitatea e simplă, o limbă îți intră în cap prin practică!

Dar poate cel mai important loc unde o limbă trăiește sau moare nu este școala și nici televizorul. Este familia.

Iar aici apare ruptura. Generația părinților de astăzi nu a avut accesul pe care îl au copiii acum. Mulți nu au avut profesori, manuale sau contextul necesar. De aceea, dacă vrem ca limba turcă să nu fie uitată, trebuie să reconstruim această verigă lipsă.

De aici vine ideea cursurilor pentru adulți.

În cadrul Centrului de Educație și Cultură Turcă, cursurile de limbă turcă, religie islamică și limba română pentru străini au ajuns, înainte de mutare, la un vârf de 92 de participanți. Un număr care spune multe. Interes există. Dorință există. Problema a fost accesul. Nu toți își permit să ajungă fizic.

De aceea, următorul modul vine cu o soluție simplă. Online. Dar nu complicat, nu platforme greoaie precum Webex, Teams sau altele. Un format accesibil, cu mai multe cadre, dinamic, cu imagine clară din sala de curs, tabla vizibilă, profesoara auzită fără efort. Practic, aducem sala de clasă acasă.

Și nu ne oprim aici.

Noua locație, situată pe Bd. Aurel Vlaicu nr. 70, ne oferă și altceva. Spațiu pentru comunitate. O bibliotecă mai mare. Posibilitatea de a relansa clubul de carte. Discuții în limba turcă despre ceea ce citim și înțelegem. Pentru că limba nu înseamnă doar gramatică. Înseamnă dialog, cultură și comunitate.

La final, trebuie spus clar.

Dacă vrem să spunem cu adevărat „Ne mutlu Türküm diyene”, nu este suficient să înțelegem sensul acestor cuvinte. Trebuie să îl trăim. Prin educație, prin implicare, prin efort constant.

Limba nu se pierde brusc. Se pierde încet, atunci când nu o mai vorbim.

Dar exact la fel, se poate și recâștiga. Încet, dar sigur, cu fiecare copil care o învață și cu fiecare adult care decide că nu este prea târziu să o redescopere!”, a transmis Harun Osman.