În limba română există cuvinte care se pronunță la fel, dar se scriu diferit și au înțelesuri diferite. Se numesc ortograme (sau omofone) și sunt printre cele mai frecvente surse de greșeli, chiar și la vorbitorii cu experiență. Diferența dintre „s-a” și „sa” sau dintre „ceai” și „ce-ai” poate părea minoră, dar schimbă complet structura și sensul enunțului.
Cu toate acestea, tot mai des văd scris ,,s.a dus”, ,,sa dus” sau, varianta care mi s-a părut extrem de interesantă, ,,s*a dus”.
Ortogramele sunt perechi (uneori grupuri) de unități lexicale cu aceeași pronunție și grafie diferită. Diferența vine din valoarea gramaticală a fiecărei forme. Într-o pereche precum ai (verb) și a-i (verb + pronume), prima formă este un singur cuvânt, iar a doua este o grupare de două cuvinte legate prin cratimă.
Principalele tipare țin de cuvânt unic vs. elemente separate {Un exemplu este altfel (adverb) față de alt fel (adjectiv + substantiv): „De altfel, nici nu vreau să aud de cadou” / „Am văzut alt fel de rochie”. La fel, odată („Era odată un castel...”) se deosebește de o dată („A trecut numai o dată pe la bunica”)}, cuvânt unic vs. grupare cu cratimă (vocală elidată). {Acesta este cel mai bogat tipar. Cratima marchează o vocală căzută, iar grafia fără cratimă indică un cuvânt întreg: sa (adjectiv pronominal) și s-a (pronume + verb): „mașina sa” / „mașina s-a defectat”; sau (conjuncție) și s-au (pronume + verb): „pleci sau rămâi?” / „s-au împrăștiat”; ceai (substantiv) și ce-ai (pronume + verb): „un ceai fierbinte” / „ce-ai făcut astăzi?”; cei, cel față de ce-i, ce-l; mai față de m-ai; nor față de n-or; cor față de c-or; var față de v-ar; iau față de i-au; ia față de i-a; iar față de i-ar}, cratimă vs. absența ei, cu valori gramaticale diferite {Perechea căi (plural de la „cale”) și că-i (conjuncție + pronume sau verb) este un bun exemplu. La fel, săi („ai săi”) și să-i („trebuie să-i spui”)} sau aceeași grafie, categorii gramaticale diferite {Aici este vorba de omonime, nu de ortograme propriu-zise. Vii poate fi substantiv („în vii, rodul e bogat”) sau verb („nu vii și tu la teatru?”), iar voi poate fi pronume sau verb.}. Contextul este singurul criteriu. Cum le deosebim?!? Simplu, câteva verificări simple ajută în majoritatea cazurilor: înlocuirea cu forma plină. Dacă grupul poate fi rescris cu cuvintele întregi („s-a” → „se a”, „ce-ai” → „ce ai”), cratima este obligatorie, schimbarea numărului. „Mașina s-a defectat” devine „mașinile s-au defectat”, deci se scrie cu cratimă. „Mașina sa” devine „mașinile sale”, deci fără, substituția semantică. Sa și săi pot fi înlocuite cu „lui/ei”, „lor”; sau poate fi înlocuit cu „ori”, analiza părților de vorbire. Dacă este vorba de o conjuncție, un pronume sau un verb, se verifică dacă acestea pot sta separat în propoziție.
Greșelile de acest tip nu sunt doar o chestiune de „estetică ortografică”. Ele afectează claritatea mesajului și apar constant în comunicarea oficială.
Mai jos, o listă cu ortogramele folosite în mod constant:
al (art.) Al meu este cel mai interesant cățel.
a-l (verb + pron.) A-l înțelege nu mai vreau.
ai (verb) Ai mult de lucru mereu.
a-i (verb + pron.) A-i oferi ceva e lucru normal.
altfel (adv.) De altfel nici nu vreau să aud.
alt fel (adj.+ subst.) Am văzut alt fel de examen.
ați (verb) Ați pregătit bine portofoliul.
a-ți (verb+ pron.) A-ți pregăti serios examenul e o necesitate.
bai (subst.) Nu e niciun bai.
ba-i (adv.+ verb) - Nu e bine. - Ba-i foarte bine.
car (subst.) S-a instalat bine în car.
car (verb) Eu car bagajele mele.
c-ar (conj.+ verb) El nu crede c-ar fi necesar.
cam (adv.) Elevul acesta e cam răutăcios.
c-am (conj.+ verb) Am fost sancționat pentru c-am greșit.
căi (subst.) Merge pe căi bătute.
că-i (conj.+pron.) Nu e politicos că-i vorbești așa.
că-i (conj.+ verb) E bine că-i politicos.
cea (art. adj.) E cea mai bună la atletism.
ce-a (pron.+ verb) Ce-a făcut la examen?
ceai (subst.) A băut un ceai rece.
ce-ai (pron.+ verb) Ce-ai mai făcut astăzi?
cei (pron.) Nu sunt cei așteptați.
ce-i (pron.+ verb) Ce-i de făcut cu cei ce întârzie?
cel (art. adj.) E cel mai silitor dintre toți.
ce-l (pron.+ pron.) Ce-l face să nu învețe?
cai (subst.) Sunt destui cai pe pajiște.
c-ai (conj.+ verb) Se pare c-ai adormit în bancă.
cor (subst.) Vorbesc toți în cor.
c-or (conj.+ verb) C-or cânta, nu se știe.
dune (subst.) În Sahara sunt multe dune de nisip.
du-ne (verb + pron.) Du-ne spre muzeu.
ia (verb) Ia bicicleta și pleacă.
i-a (pron.+ verb) I-a dat mult de furcă.
iau (verb) Nu știu dacă iau premiu anul acesta.
i-au (pron.+ verb) I-au plimbat prin tot orașul.
iar (adv.) Iar te-ai cufundat în gânduri.
iar (conj.) El citește, iar ea ascultă muzică.
i-ar (pron.+ verb) I-ar oferi un cadou, dar nu are bani.
la (prep.) Merg, grăbiți, la școală.
l-a (pron.+ verb) Nu l-a mai trimis la școală.
laș (adj.) E un om laș.
l-aș (pron.+ verb) Nu l-aș mai căuta.
lau (verb) Fetele se lau în apele izvorului.
l-au (pron.+ verb) Ei nu l-au mai văzut pe aici.
mai (subst.) În mai apar primele cireșe.
mai (adv.) Nu mai este la școală.
m-ai (pron.+ verb) M-ai căutat degeaba ieri.
mii (subst.) Mii mi s-au oferit.
mi-i (pron.+ verb) Mi-i greu să-ți răspund la întrebare.
mor (verb) Mor de dorul tău.
m-or (pron.+ verb) M-or aprecia ei cândva.
nai (subst.) Cântă minunat la nai.
n-ai (adv.+ verb) N-ai treabă acasă azi?
neam (subst.) E de neam mare.
ne-am (pron.+ verb) Ne-am înșelat cu toții.
nor (subst.) În văzduh plutește un nor alb.
n-or (adv.+ verb) De ce n-or fi venit astăzi?
odată (adv.) Era odată o babă și un moșneag.
o dată (num.+ subst.) A trecut numai o dată pe la noi.
sa (adj. pron.) Mașina sa a luat foc.
s-a (pron.+ verb) Mașina s-a defectat.
sau (conj.) Pleci sau rămâi?
s-au (pron.+ verb) S-au împrăștiat peste tot.
săi (pron.) Ai săi sunt pantofii aceștia?
să-i (conj.+ pron.) Trebuie să-i faci să înțeleagă.
sar (verb) Iezii sar zglobii pe câmp.
s-ar (pron.+ verb) S-ar cuveni să fii mai liniștit.
șal (subst.) A dori un șal e de înțeles.
ș-a-l (conj.+ verb + pron.) Ș-a-l lucra e mai greu.
tei (subst.) Dă-te jos din tei, copile!
te-i (pron.+ verb) Nu te-i mai duce, așa-i?
ții (verb) Ții minte ce ți-am spus?
ți-i (pron.+ verb) De ce ți-i teamă nu scapi.
va (verb) Se va duce în curând la piață.
v-a (pron.+ verb) V-a indus în eroare pe toți.
var (subst.) Se impune să dăm cu var casa de la țară.
v-ar (pron.+ verb) Nu v-ar incomoda zgomotele?
vii (subst.) În vii, rodul e bogat.
vii (verb) Nu vii și tu la teatru?
vi-i (pron.+ verb) Văd că vi-i tare sete.
voi (pron.) Voi vă duceți la cinema?
voi (verb) Nu voi a vă face rău.
v-oi (pron.+ verb) Pe voi v-oi duce eu la ștrand.
PS Dacă nu ai habar, folosește https://www.scribens.com/ro/
Dar și dacă ai habar, cum totul se schimbă, intră, verifică și mergi mai departe!



Nu sunt încă comentarii aprobate.