Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin” a fost luat cu asalt miercuri seară de către sute de constănţeni dornici să intre la conferința „Suntem și devenim ceea ce gândim”.

Chiar asalt, a stat lumea la coadă începând cu ora 15, dar li s-a închis ușa în nas, iar pe ușa din spate se intra cu nonșalanță și li se spunea oamenilor că intră doar "invitații". Singura bucurie a fost să văd atâta lume interesată de informație autentică. E adevărat, mulți ca-n vechiul banc care circula pe timpul lui Ceașcă. S-au așezat la o coadă, deși niciunul dintre cei aflați în această situație nu știa ce se dă. Am întâlnit și oameni care nu auziseră de acest individ.

Primul instinct a fost că e un fel de Jordan Peterson autohton. I-am dat search și fiecare cu … propriile preferințe. Mai e un aspect si ma gândesc la binecuvintarea Zeitei Prosperității (Venus) si coeziunea spirituală spre biruință a măritului Împărat Roman, cunoscut celor mulți prin Titulatura al II-lea cel bun. Identificarea credinței barbare prin adoptarea valorilor spirituale ale romanității este premisa prin care azi putem afirma cu mândrie novatoare originea păstrata la loc de cinste și neîmpartășită Cărții de Istorie Universală.

Sigur, pe unii i-ar interesa mai mult o veste bună și una rea : vestea bună este că s-a dat drumul la căldură după 33 de ore de la oprirea estimată de 9 ore, iar vestea rea este că temperatura caloriferelor este atât de anemică / scăzută încât a trebuit să lăsăm în continuare radiatorul în funcțiune pentru că așa zisă 'căldură' dată de termoficare este de departe insuficientă pentru a încălzi apartamentul și nu vrem să stăm în frig, cel puțin în sufragerie, pentru că în restul apartamentului este frig cu adevărat cu 'caloriferele în funcțiune'.

Un cititor ne-a rugat telephonic să rugăm să se trimită careva, un nene cu o găleată și o cârpă, să spele marcajele reflectorizante pe Mangaliei de la fostul Billa, până la ieșirea din oraș, că sunt acoperite de noroi și nu se mai văd noaptea. Pericol public.

Să revenim însă la subiectul abordat. În ultima perioadă circulă pe Internet reclame la diverse medicamente în care este folosită imaginea Domnului Profesor 𝐃𝐔𝐌𝐈𝐓𝐑𝐔 𝐂𝐎𝐍𝐒𝐓𝐀𝐍𝐓𝐈𝐍-𝐃𝐔𝐋𝐂𝐀𝐍.

Sunt 𝐈𝐍𝐅𝐎𝐑𝐌𝐀𝐓̦𝐈𝐈 𝐅𝐀𝐋𝐒𝐄 despre domnia sa, în care i se atribuie statutul de medic oftalmolog/cardiolog ș.a., care vă recomandă acele tratamente. Numai că respectivele recomandări nu sunt din partea domnului profesor, mai ales că nu a promovat niciodată vreun produs medical (sau de altă natură). Din păcate, cu această situație denigratoare se confruntă și alte personalități ale medicinei românești.

Dumitru Constantin Dulcan, pentru necunoscători este un reputat medic neurolog și psihiatru, om de știință, scriitor. Creația lui se bazează pe motto-ul „𝑂𝑚𝑢𝑙 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑝𝑠𝑖𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝒄𝒂̆ 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒆𝒔̦𝒕𝒆, 𝑐𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝒄𝒆 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒆𝒔̦𝒕𝒆”

Suntem cu toții rezultatul unei rațiuni care traversează întreaga existență de la astre până la ultimul grăunte de nisip. Avem cu toții o singură rațiune: aceea de a fi în acord cu intenția primă a creației – indiferent de modul în care ne interpretăm originea. Dispunem acum de argumente științifice prin care înțelegem că nu suntem singuri într-un univers indiferent și rece la patimile și suferințele noastre, că nu ne-am născut întâmplător, ci cu un rost bine precizat. Fiecare dintre noi își ocupă locul său în Univers, în virtutea unei gândiri înscrise dincolo de noi. Acest rost ne conferă motivația de a fi și calea de eliberare, de salvare.

Avem nevoie de o nouă conștiință, o nouă gândire, o nouă paradigmă, o 𝑁𝑜𝑢𝑎̆ 𝑆𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒. Nu sunt vorbele mele, ele aparțin profesorului DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN.

Cred că Domnului Profesor Dumitru Constantin-Dulcan i se poate aplica, dar cu diferențele de rigoare asupra conținutului, versul lui Horațiu din «Ode III», 30, 1: «Exegi monumentum aere perennius» («Am ridicat un monument mai trainic decât bronzul»). Profesorul Dumitru Constantin-Dulcan e născut la 5 noiembrie, în acte 6 noiembrie 1938.

Să închei analiza noastă tot cu un citat de-al Profesorului:”Pot fi vindecările prin Sacru o dovadă a existenței Divinității? Da, atâta vreme cât se petrec într-o relație directă cu religia. Și Iisus Christos și Sf. Nectarie și Sf. Serafim de Sarov și Părintele Arsenie Boca au vindecat în numele lui Dumnezeu. Singurele lor mijloace de a atinge aceste performanțe au fost obținute prin respectarea întocmai a legilor impuse de morala creștină în numele ideii de Divinitate. Conceptul de Dumnezeu reflectă deci o realitate, care este funcțională și poate produce un efect de vindecare confirmată prin dovezi. Este adevărat că vindecările prin Sacru sunt rare în comparație cu cele obținute prin medicina științifică, dar intervin în situații în care știința nu mai are nici o resursă. Raritatea nu înseamnă însă absența și, de vreme ce există, nu pot fi ignorate numai pentru că nu se înscriu în conceptele noastre științifice despre lume. (”În căutarea sensului pierdut - vol. 2: Creierul și Noua Spiritualitate”, ediția a II-a, 2008, pp. 263)