Manuel Machado

(1874-1947)



Grădină neoclasică


E vremea elegantă a parcurilor engleze ...

Un Cupidon și-ntinde arcul sub sălcii despletite,

în fața mea, ca niște vechi albii părăsite,

potecile aleargă èsuri să deseneze.

Mirți tunși pătrat de foarfeci welingtoniene.

Trei Grații, grupul clasic... Bănci de piatră, grele.

Lângă salcâmi cu trupuri plecate, temenele

bat cireșii-n rigide ceremonii viclene.

Citesc Periculoase prietenii..., o carte

de groază, elegantă, și judecăți banale,

rostite de sfiala ce-o dă impertinența...

Scârbite măști din ramuri călătoresc departe

și-alăturea fântâna îngână madrigale

de beau diseur ce mângâie Regența.



(din volumul Valori eterne ale poeziei hispanice. Traducere, prefață și note biobibliografice de Darie Novăceanu, Editura Minerva, 1991).