Ei sunt NOII MARTIRI ai pământului românesc
(345)

„Au încercat să ne îngroape, dar nu au știut că suntem semințe”

Am plecat spre Muzeul de Istorie din Constanța la Ziua Comemorării Deținuților Politici Anticomuniști, după ce lectură pe rețelele de socializare a mesajului emoționant al președintelui CJ Constanța, domnul Mihai Lupu , legat de eveniment: " Dorința de a unui popor, dar și respingerea fermă a regimului totalitar, un regim criminal, menținut prin teroare și minciună, a făcut multe victime printre români, în perioada 1944-1989. Lideri politici, intelectuali, profesori, preoți, muncitori de rând, absolut toți cei pe care regimul comunist nu ia putut îngenunchea. . , au fost persecutați, arestați și condamnați la închisoare.În cei 45 de ani de regim comunist, peste 3 milioane de români au fost închiși pe nedrept, 800.000 dintre aceștia găsindu-și sfârșitul în penitenciare sau lagăre de exterminare. Îi amintim astăzi cu respect și recunoștință, pe toți acești eroi ai dorință de a apăra libertatea și demnitatea poporului român, a însemnat mai mult decât propria viață! Cinste lor!" .

În fiecare an, la această dată sunt comemorați foștii deținuți politici din România, din perioada 1944-1989, precum și toate victimele regimului comunist din acea perioadă. Conform AFDPR, în această activitate, peste 2.000.000 de români au trecut prin gulagul românesc, incluzând persoanele încarcerate ori deportate. E bine că mai sunt momente din acestea, când nu arătăm respectul și recunoștința față de cei care au avut curajul să se împotrivească regimului comunist criminal, cu prețul libertății, sănătății și chiar cu prețul vieții lor, salvând astfel demnitatea neamului Românesc.

„Aiud sau Robi și Sfinți.
Pitești sau Răstignirea unei Generații.
Gherla sau Împărăția Morții.
Târgu Ocna sau Lumina din răni.
Jilava sau Pântecele Chitului.
Canalul morții.
Minele Cavnic si Baia Sprie sau Robii din Adâncuri.
Periprava sau Cimitirul de la Capăt de țară.
Rezistența din Munți sau haiducii Secolului XX.

Aruncați zeci de ani în temnițe ucigașe, împușcați în munți sau deportați în lagărele morții din Siberia, românii au pătimit pentru credința în Dumnezeu și în rostul creștin al acestui neam. Lupta lor na fost o politică. Ea nu sa purtat, în ultimă instanță, cu ighemonii acestui veac, ci cu înseși puterile, începătoriile și stăpâniile întunericului. Și pătimirile lor i-au învrednicit de har, căci „suferințele pe cruce, celor răstigniți li se prefac în izvor de daruri neajunse pentru alții (Arhim. Sofronie Saharov)”.

Evenimentul care a avut loc în Cetatea Tomitană a fost ca o călătorie către noi înșine. Către trecutul nostru, dar mai ales spre dezvoltarea viitorului pe care suntem chemați să ni-l croim. Excelsior Patria!

Asupritorii străini veniți pe tancurile sovietice au încercat să dezrădăcineze poporul, inclusiv din punct de vedere religios. Iar Dumnezeu a strălucit prin mărturisitorii Lui.

Ziua de 9 martie a fost declarată, prin legea nr. 247/2011, „Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989”. Astfel, ziua pomenirii celor 40 de mucenici a devenit data de pomenire a celor care au murit ca luptători împotriva comunismului. Clar, ei sunt martirii. Dar, deocamdată nu există un muzeu al martirilor României. Amin!

Dați-mi voie să mai fac câteva prcizări, poate pentru unii inedit. Sute de deținuți politici din zecile de mii care și-au ispășit originile sociale nesănătoase, în anii '50, la Canalul vechi, au lucrat și la Cazinoul din Constanța. Acest obiectiv a fost reabilitat, în sensul schimbării expresiei sale burgheze, la începutul anilor '50. Arhitecții și meseriașii implicați în lucrări au fost puse la dispoziție de marile colonii de muncă forțată ale Canalului Vechi.

Acum Cazinoul se renovează din nou, iar noi lucrări au scos la iveală mărturii din stânga vieții. Un prim mesaj scris pe un petic de sac de ciment a fost găsit, în tencuială, în perioada pandemiei. Iar zilele trecute, a fost descoperit un al doilea mesaj, tot pe un petic de sac de ciment, scris în germană, de un meșter zidar condamnat sub regimul comunist la trei ani de muncă forțată.

Ambele mărturii ale terorii au fost prezentate în cadrul conferinței de presă, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.

Aurel Șeitan, reprezentant al Asociației Foștilor Deținuți Politici din Constanța, ne-a povestit despre stadionul în care se află proiectul, vechi de ani de zile, de realizare a unui memorial al Canalului vechi. La inițiativa Asociației, au fost confecționate câteva plăci din granit cu numele victimelor din câteva colonii de muncă forțată de pe ” magistrala albastră”. Acum plăcile sunt expuse la MINAC, însă locul lor definitiv ar trebui să fie la Poarta Albă, în vecinătatea monumentului de pe malul Canalului, ridicat cu ani buni în urmă în memoria victimelor regimului comunist.

Aurel Mototolea , directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța ne-a arătat un artefact care nu atestă existența și câteva gânduri din trăirea dramatică a unui om care a fost deținut politic, a lucrat la Cazino în această țară, fiind adus în țară. , de la Cisnădie, din Ardeal, și a avut curajul să scrie câteva rânduri și să le lase pentru posteritate. 

Detaliile tehnice despre conținutul noului artefact descoperit la Cazino au fost prezentate de cei doi specialiști MINAC, Tiberiu Potârniche și Delia Cornea.  Mesajul fiind scris în limba germană, a fost tradus în limba română. Vă prezentăm traducerea acestuia:

„Iubite prieten ce vei găsi aceste rânduri, Dumnezeu să te binecuvânteze.
Sunt aici ca deținută politică din 1951, 16 Vll (iulie), până (acum) 1952, V (mai), fiind zidar și dulgher la muncă. Am fost condamnat la 9 ani și de la 10 a la (ianuarie) 1949 viața mea este în mâinile Domnului, căci liber nu voi fi prea curând. Dar Dumnezeu este milostiv.
Cu salutări, Marton Iulius, domiciliat la Heltau-Cisnădie, lângă Hermannstadt-Sibiu”.

Ce poate fi mai emoționant?