Complicii doctoriţelor acuzate de crimă cu premeditare(1187)

Pot să înţeleg solidaritatea de breaslă. O pot înţelege chiar şi în rândul medicilor, unde mâncătoria, datul la gioale, este o îndeletnicire frecventă. A recunoscut-o însuşi ministrul Alexandru Rafila, atunci când a izbucnit, în luna aprilie, scandalul morţilor de la Spitalul „Sfântul Pantelimon”: „Este vorba despre două grupări, care se ceartă între ele.”

Încă de la început, ceva nu suna bine. Gâlceavă, gâlceavă pe posturi şi privilegii, dar chiar să se ajungă până într-acolo încât o gaşcă să o acuze pe alta de omor cu premeditare mi se pare cam mult.

În al doilea rând, încă de la început, din aprilie, mi s-a părut ciudat că s-a făcut un veritabil zid în jurul acestui scandal. Un zid ce se voia de nepătruns. S-a folosit întreg arsenalul, pentru a-i îndepărta sau minimiza pe cei care, totuşi, puneau întrebări.

Începând cu: un medic învaţă foarte mult, iar voi, cei care puneţi întrebări, habar nu aveţi de medicină, aşa că singurii care ne putem pronunţa suntem noi, medicii, adică, ne judecăm noi între noi, trecând prin: sa nu generalizăm şi nu mai puneţi presiune pe noi şi terminând cu jignirea anchetatorilor, cu aceleaşi argumente tocite: habar nu aveţi ce-i cu medicina şi ce-i cu noradrenalina.

Uitându-se, voit, de faptul că reclamaţiile au pornit din interiorul spitalului, de la un medic, chiar medic de ATI, care se presupune că ştie ce vorbeşte şi se şi pricepe la medicină, şi nu de la un pacient, un aparţinător al acestuia sau te miri de la mai cine.

Nu mai puţin de trei controale s-au declanşat atunci. De la Ministerul Sănătăţii, de la Colegiul Medicilor Bucureşti şi un control intern. Toţi, la un ison, au spus că nu s-au găsit niciun fel de nereguli. Că totul merge ca pe roate. Deşi tot ca pe roate se murise într-un week-end, cât în toată pandemia. Nu mai puţin de 17 decese, în timp ce media pe ţară este de 4,5 decese pe zi.

Chiar dacă nu ne pricepem la medicină, nu putem să nu ne punem câteva întrebări de bun simţ, care au legătură cu fapte, nu cu cunoştinţele de medicină. Şi, desigur, ca jurnalişti, să-i întrebăm pe cei care se pricep.

Cum de a apărut, lângă spital, nu cu mult timp înainte de creşterea bruscă a numărului de decese, o morgă mobilă. Un camion frigorific, de construcţie specială, folosit în special pentru depozitarea decedaţilor în caz de calamităţi, când morgile obişnuite nu mai fac faţă. Aşa cum s-a întâmplat la Revoluţie, când la INML morţii zăceau pe scări şi pe culoare, pentru că nu mai era loc în frigidere.

Răspunsul nu l-a dat nimeni nici până acum, cu toate controalele, alea care nu au găsit nicio neregulă.

Am întrebat dacă aceasta este o practică la spitalele de urgenţă.
Mi s-a răspuns, categoric: NU. De altfel, la Spitalul Floreasca, cel mai mare spital de urgenţă din ţară, unde vin mulţi oameni accidentaţi grav sau pacienţi pe ultima sută de meri de viaţă, nu există o astfel de morgă mobilă.

Mai mult, la Floreasca, spital care este de trei ori mai mare decât „Sfântul Pantelimon”, rata mortalirăţii este cu mult mai scăzută.

În al doilea rând. De ce au fost măsluite foile de observaţie, dacă, aşa cum au năvălit tot felul de specialişti să ne explice că doctoriţele arestate au procedat corect, ca la carte? Dacă au procedat corect, ca la carte şi au lucrat în folosul pacientului, de ce atunci când s-a scăzut voit doza de noradrenalină, cele două doctoriţe au cerut asistentelor să nu treacă în foaia de observaţie această manevră, ci să lase tot doza maximă trecută acolo?

Nu cred că trebie să ştii medicină, ca să răspunzi la întrebarea asta.

Şi tot afon în medicină, poţi totuşi întreba pertinent: de ce s-au modificat şi foile de observaţii între timp, fapt dovedit de expertiza grafologică, şi ele nu bat deloc cu ceea ce arată memoria injectomatelor?

Şi pentru că noi tot nu ne pricepem, să apelăm şi la pricepuţi.

Profesorul doctor Radu Ţincu, şeful Secţiei ATI de la Spitalul Floreasca a menţionat: „Dacă noradrenalina nu creşte tensiunea arterială a bolnavului, înseamnă că ea trebuie înlocuită cu o altă substanţă”.

Ceea ce la Sfântul Pantelimon nu s-aîntâmplat. Să mai apelăm la un alt specialist. Din Franţa de data asta. Unul de top mondial, fost membru Terapie intensivă, profesorul Dan Longrois: „Când acești pacienți sunt într-o stare foarte gravă, în zilele astea care preced faza terminală, există cadrul legal în Franța, unde nu doctorii care se ocupă de acest pacient, ci o echipă de doctori specialiști din alte servicii de terapie intensivă, sunt invitați să schițeze și să înscrie în dosarul medical o strategie de limitare a escaladei terapeutice. Familia este consultată, dacă pacientul a scris directive anticipate, se ține cont de acest lucru, și decizia este colectivă.”

Aşadar, o decizie colectivă, a mai multor medici, dar, mai ales, o decizie care se ia împreună cu familia. Ceea ce la „Sfântul Pantelimon” nu s-a întâmplat şi, de capul lor, cele două doctoriţe au scăzut doza de noradrenalină. Fără a o înlocui cu altceva, aşa cum spune profesorul român Radu Ţincu.

Şi dacă tot nu ne pricepem, să vedem ce spun unii care se pricep foarte bine. Medicii legişti de la INML: „Moartea pacientului de 54 de ani a avut legătură directă cu scăderea dozei de noradrenalină”.

Ce ziceţi, dacă noi nu ne pricepem, cei trei pe care i-am citat, se pricep? Sau se pricep mai bine cei trimişi în aprilie de Rafila, care recunoaşte că nu erau medici, ci contabili şi jurişti, să facă un control administrativ. Juriştii lui Rafila, sunt mai cunoscători în ale medicinei şi administrării noradrenalinei decât procurorii care anchetează acest caz? Doar pentru că sunt trepăduşi de uşi capitonate la Ministerul Sănătăţii?

Este ca şi cum aş spune că şi eu mă pricep la medicină, pentru că locuiesc în apropierea unui spital. După părerea mea, încă de la început ancheta a pornit prost. Pentru că exista o suspiciune de crimă, întreag ATI-ul de la Pantelimon trebuia izolat.

Veţi spune că nu se poate. Ce ne facem cu ceilalţi bolnavi? Facem exact ce a făcut Arafat în plină pandemie, când a golit ATI-ul de la Spitalul Foişor în miez de noapte de pacienţi care fuseseră operaţi de dimineaţă. Aşa că locul trebuia izolat, toate documentele sigilate, precum şi injectomatele. Pentru că ele sunt probe în dosar. Probe care au fost măsluite, aşa cum s-a dovedit ulterior.

Concluzia mea este că toate acele controale care au spus că nu este nimic în neregulă, nu au avut drept scop decât ştergerea urmelor şi acoperirea celor acuzaţi acum. De aceea, şi cei care au controlat, şi cei care i-au trimis şi apoi au declarat că totul este curat ca lacrima şi nu s-a găsit nicio neregulă, sunt complici la asasinatele în serie.

Pe tura uneia dintre doctoriţe murea cel puţin un pacient. Din aprilie şi până acum, cât a fost acoperită de complici, de câte ori a făcut de gardă şi câţi oameni au mai murit?

Pe aceşti oameni îi au pe conştiinţă toţi cei care au spus în aprilie că totul este bine, în frunte cu ministrul Rafila, care nu înţelege încă de ce ar trebui să-şi dea demisia. Poate că ar trebui demis, ca să înţeleagă că au murit 17 oameni şi că procurorii acuză că două doctoriţe i-au asasinat.