Willem Elsschot

(1882-1960)



Mama 

 

Când tata doarme-n patu-i liniștit,

Și rumegă un zâmbet de-ncântare,

Tu trează stai și-ți chemi cu-nfiorare,

Copiii: unde, când s-au risipit?



Ca vulturii-n furtună-au prins să zboare,

Luând bucăți din cuibul părăsit,

Unde-i aștepți, cu sufletu-ndoit,

Căci pe ceasornic, Timpul semne n-are.



Nu te lăsa zdrobită de amar!

În gură dinții nu s-or mai întoarce,

Nici laptele în piept, oricât l-ai stoarce.



Nimic nu-i de făcut. Bea, așadar,

Un păhărel și cântă, fără jale,

Că Moartea umblă cu tălpile tale.



(traducere de Petre Solomon)



(din Antologie de poezie neerlandeză, olandeză și flamandă. În românește de Mihai Beniuc, Ion Caraion, Aurel Covaci, Petre Solomon, Editura Minerva, 1973).