Mirta Aguire 

(1912-1986)



Din ce se face drumul



Din ce se face drumul, dacă nu din toate

singurătățile, din despărțiri crescute,

din nostalgii, din ieri, din orele pierdute,

Din foșnete ce-n suflet rămân încătușate?

 

Din ceea ce, întâmplător, se mai salvează, poate,

ori supraviețuiește rănii cunoscute:

mâini ce împiedicat-au căderea, pe tăcute,

blânde lumini săruturi purtând învăpăiate.



Doare s-o afli. Doare, dar ajută.

Îți amintești iubirea, nu ora prefăcută

a părăsirii. De toate-s trecătoare,



oricât a fost să fie, știut-am fericirea.

Și totul, evocându-l, mai frumos ne pare.

Nu adevăr, ci vise ne-aduce amintirea.



(din volumul O sută de ani de poezie cubaneză. Selecție, tălmăcire și prefață de Darie Novăceanu, Editura Minerva, 1988).