Pentru că a fost Crosul Mării Negre și eram o mare de oameni care am ales să ne distrăm alergând într-o zi cvasi ploioasă pe malul mării simțind că suntem vorbitori de educație pentru natură/ sănătate care văd lumea diferit mi-am pus întrebarea dacă vorbitorii unor limbi diferite văd aceeași lume? Ipoteza Sapir-Whorf, numită și relativitate lingvistică, susține că gramatica și vocabularul unei limbi influențează felul în care vorbitorii ei percep și înțeleg realitatea. Cercetătorii au testat-o în trei domenii: timpul, spațiul și culorile. De fapt, ar fi două versiuni ale aceleiași idei.
O primă variantă, cea denumită puternică, numită determinism lingvistic, afirmă că limba stabilește limitele gândirii: ce nu poate fi spus nu poate fi gândit. Cercetările actuale au infirmat-o, iar însuși Whorf a fost mai nuanțat decât caricatura care i-a fost atribuită ulterior. Varianta moderată, a doua, acceptată în lingvistica cognitivă, spune altceva: limba orientează atenția, memoria și categorizarea, fără să ne închidă într-un tipar.
Diferența dintre limbi se măsoară în efort, nu în posibilitate. Orice idee poate fi exprimată în orice limbă, dar uneori cere o propoziție întreagă acolo unde altă limbă are un singur cuvânt. Când o idee e greu de exprimat natural, vorbitorii tind să o evite sau să nu îi acorde importanță. De aici și împrumuturile: multe anglicisme din română apar tocmai pentru că traducerile nu transmit sensul original. Individul poate depăși oricând aceste limite, cu timp și efort, dar o comunitate întreagă o face mult mai greu. Din acest motiv, o parte din dificultăți țin mai ales de vocabular, care reflectă cultura, și mai puțin de structura limbii. O comunitate de vânători-culegători nu are, de obicei, termeni pentru fizica modernă, dar poate vorbi fără probleme despre sentimente și experiențe de bază. Limbile naturale sunt, de altfel, mai asemănătoare ca structură decât par la prima vedere, ceea ce le deosebește de limbajele de programare.
Majoritatea limbilor vorbesc despre timp prin metafore spațiale. În limba română, anul trecut rămâne „în urma noastră”, iar zilele bune „ne așteaptă”: trecutul este în spate, viitorul în față. Limba aymara, vorbită în Anzi, inversează imaginea: trecutul, fiind cunoscut, „se vede” și stă în față, iar viitorul, necunoscut, stă în spate (Núñez și Sweetser, 2006). La comunitatea Kuuk Thaayorre din Australia, timpul curge de la est la vest, indiferent de direcția în care este orientat vorbitorul (Boroditsky și Gaby, 2010) – cred că am recitit explicațiile de vreo 5 ori și tot m-aș întoarce la ele de alte 50 de ori. Pare acea muzică a cuvintelor ce te obligă la reflecție.
Spațiul: stânga și dreapta, sau nord și sud – aceasta pare a fi întrebarea corectă. Pentru noi, paharul este „în stânga ta”. Vorbitorii limbii Guugu Yimithirr, din Australia, ar spune că este „spre est”. Ei nu folosesc deloc termeni relativi la corp, așa că trebuie să știe mereu unde se află punctele cardinale, chiar și în interiorul unei clădiri (Haviland, 1993; Levinson, 2003). Un exemplu mai apropiat de noi este cel al marinarilor: babord și tribord, prova și pupa raportează poziția la navă, în timp ce azimutul și punctele cardinale o raportează la mediul înconjurător. Un vocabular specializat schimbă, deci, modul în care ne orientăm? În mod evident, răspunsul este unul pozitiv.
Apoi, referitor la culori, unde începe/ se termină albastrul? Dar roșul sau galbenul? Ochiul vede aceleași radiații, dar cuvintele pe care le avem ne ajută să le grupăm. Vorbeam săptămâna trecută cu elevii mei care au limba rusă a treia limbă străină și erau fascinați că li s-a spus că rusa folosește termeni distincți pentru albastrul deschis (goluboy) și albastrul închis (siniy). Vorbitorii de rusă disting mai rapid două nuanțe care se află de o parte și de alta a acestei granițe (Winawer et al., 2007). Rezultatele nu sunt însă unitare: limba influențează viteza discriminării și memoria, dar nu determină ceea ce vedem. Și limba româna are nuanțe lexicalizate, precum azuriu, turcoaz sau bleumarin, dar niciuna nu funcționează ca termen de bază în același fel ca albastru. În plus, o nuanță în plus aduc Terry Regier și Paul Kay (2009), care sugerează că limba influențează percepția culorilor mai ales într-o jumătate a câmpului vizual, cea dreaptă, legată de emisfera stângă, dominantă pentru limbaj. Ei arată și că denumirea culorilor în limbile lumii este modelată atât de tendințe universale, cât și de factori specifici fiecărei limbi. Titlul lucrării lor rezumă bine situația: Whorf a avut „pe jumătate dreptate”.
Cercetările despre numerație arată cât de nuanțată este ideea. Vorbitorii unor limbi fără cuvinte pentru numere exacte mari, precum pirahã, au performanțe mai slabe la sarcinile cu cantități exacte (Gordon, 2004). Ei potrivesc însă corect cantitățile atunci când nu trebuie să le rețină (Frank et al., 2008). Cuvintele pentru numere funcționează deci ca un instrument de gândire, nu ca o condiție a conceptului. Un caz asemănător este auzul absolut. Un studiu a găsit o prevalență mai mare la studenții de conservator vorbitori de mandarină decât la cei vorbitori de engleză (Deutsch et al., 2006). Explicația prin limbile tonale este plauzibilă, dar rezultatul este încurcat de instruirea muzicală timpurie și de factorii genetici, așa că nu poate fi socotit o dovadă clară. Un raționament asemănător apare în informatică. Toate limbajele de programare complete pot calcula aceleași lucruri, dar nu toate exprimă la fel de natural aceeași idee. Kenneth Iverson (1980) a susținut că notația este un instrument de gândire. Dovezile empirice directe sunt însă puține, iar diferența ține de efort și de ușurința exprimării, nu de limite absolute. Există și un exemplu de prudență. Whorf a afirmat că limba hopi nu ar avea nicio noțiune de timp. Ekkehart Malotki (1983) a arătat că hopi are numeroase expresii temporale, ceea ce a slăbit mult acest argument. Un alt domeniu de discuție este evidențialitatea: multe limbi obligă vorbitorul să indice sursa informației (am văzut, mi s-a spus, presupun) (Aikhenvald, 2004). Rămâne deschisă întrebarea dacă acest obicei gramatical modelează felul în care vorbitorii judecă ce știu și cum știu. Nu s-a demonstrat însă că o limbă nu ar putea exprima ideea de existență. Totodată, cercetători precum Anna Wierzbicka (2006) atrag atenția că exemplele din filosofia limbajului pornesc adesea din engleza obișnuită, de aceea nu pot fi generalizate fără verificare la toate limbile.
Principala dificultate metodologică este că limba vine la pachet cu o cultură. Dacă vorbitorii unei limbi gândesc sau vorbesc într-un anumit fel, e greu de stabilit dacă vina o are limba sau cultura pe care limba o reflectă. Sistemul complicat de politețe al japonezei este un exemplu frecvent: o observație informală sugerează că vorbitorii străini care folosesc japoneza între ei tind să simplifice politețea, ceea ce ar arăta că obiceiul social contează la fel de mult ca structura limbii. Este o observație, nu o dovadă, dar ilustrează problema. Cercetătorii încearcă să separe cele două influențe prin experimente. În studiul despre albastrul din limba rusă, avantajul vorbitorilor dispărea când li se cerea să repete mental o serie de cifre, adică atunci când limbajul le era ocupat (Winawer et al., 2007). Rezultatul sugerează că efectul vine din limbă și nu doar din cultură. Relația rămâne, în mare parte, reciprocă: limba influențează gândirea, dar o și reflectă.
Gândirea umană este mai bogată și mai flexibilă decât vocabularul oricărei limbi. Limba funcționează mai degrabă ca un reflector: ne obligă să fim atenți la anumite detalii mai mult decât ne-ar obliga alte limbi. Chiar și așa, exemplele spectaculoase cer prudență. Cazul limbii pirahã, în care Daniel Everett vede o „imediatețe a experienței”, rămâne contestat de alți lingviști, iar un cititor atent verifică întotdeauna sursa unei afirmații surprinzătoare. Ipoteza are și adversari teoretici importanți. Noam Chomsky susține că toate limbile împart o gramatică universală înnăscută, iar Jerry Fodor ipotezează o „limbă a gândirii” (mentalese), care ar exista înaintea limbilor naturale. Ambele teorii resping determinismul puternic. Ele nu exclud însă influențe mai fine, iar Regier și Xu (2017) interpretează efectele limbii asupra cunoașterii ca pe o formă obișnuită de inferență în condiții de incertitudine, adică drept ceva ce poate fi studiat ca orice alt fenomen cognitiv.
***
Pentru cine vrea să citească mai departe
Berlin, B., Kay, P. (1969). Basic Color Terms: Their Universality and Evolution. University of California Press.
Boroditsky, L., Gaby, A. (2010). Remembrances of times East. Psychological Science, 21(11).
Levinson, S. C. (2003). Space in Language and Cognition. Cambridge University Press.
Núñez, R., Sweetser, E. (2006). With the future behind them. Cognitive Science, 30(3).
Winawer, J. et al. (2007). Russian blues reveal effects of language on color discrimination. PNAS, 104(19).
Frank, M. C., Everett, D. L., Fedorenko, E., Gibson, E. (2008). Number as a cognitive technology. Cognition, 108(3).
Gordon, P. (2004). Numerical cognition without words: Evidence from Amazonia. Science, 306(5695).
Iverson, K. E. (1980). Notation as a tool of thought. Communications of the ACM, 23(8).
Malotki, E. (1983). Hopi Time. Mouton.
Aikhenvald, A. Y. (2004). Evidentiality. Oxford University Press.
Deutsch, D., Henthorn, T., Marvin, E., Xu, H. (2006). Absolute pitch among American and Chinese conservatory students. Journal of the Acoustical Society of America, 119(2).
Wierzbicka, A. (2006). English: Meaning and Culture. Oxford University Press.
Regier, T., Kay, P. (2009). Language, thought, and color: Whorf was half right. Trends in Cognitive Sciences, 13(10), 439–446.
Regier, T., Xu, Y. (2017). The Sapir-Whorf hypothesis and inference under uncertainty. WIREs Cognitive Science, 8(6).
Dar dacă vi se par prea multe, aleg să recomand Numerical cognition without words: Evidence from Amazonia – nici mult, dar nici puțin, însă te obligă să te gândești la multe, prea multe.
P.S. Din când în când, este bine să mai aruncăm un ochi la articole care ne-au plăcut, la un moment dat, chiar dacă nu mai știm ce ne-a plăcut:
https://dilemaveche.ro/sectiune/la-fata-timpului/vocabular-si-perceptii-temporale-632330.html
Dacă nu ai habar, folosește https://www.scribens.com/ro/
Dar și dacă ai habar, cum totul se schimbă, intră, verifică și mergi mai departe!
Nu sunt încă comentarii aprobate.