Da’ cu boul ce-aţi avut ?(1780)
La sfârşitul săptămânii trecute, senatorul Nicolae Moga a fost protagonistul unui scandal oarecum inedit, relatat pe larg şi de ziarul nostru. Domnia sa a fost acuzat că ar fi făcut gesturi obscene în Parlament, chestiune care a generat un veritabil război al declaraţiilor. Sursa, http//reporteronline.net. De aici, noi comentarii existenţiale sub genericul “ “Da cu boul ce-aţi avut?” Într-o conjunctură nefericită, boul a fost confundat cu un cunoscut politician, punându-i-se în cârcă declaraţii, gesturi şi fapte pe care nu le-a comis! Cazul cu pricina a provocat indignarea activiştilor obşteşti specializaţi în protecţia rumegătoarelor de pretutindeni, care au reacţionat vehement. La noi, este o practică obişnuită ca, atunci când un politician calcă în străchini, întreaga vină să fie transferată, moral, social şi material, în contul boului. De cele mai multe ori, comparaţiile care se fac cu diverşi politicieni, în special guvernanţi, sunt în defavoarea boului. A călcat un ales al poporului strâmb, gata, ne şi grăbim să-l catalogăm ca fiind bou! A dat unul cu praştia în sateliţi, iute, la mânie, spunem despre el că este un bou...În timpul unui protocol, în portul Constanţa, la sosire, când se strâng tovărăşeşte mâinile de peste tot, Traian Băsescu i-a spus unuia, ca şarpele, printre dinţi, “boule”…A fost prima recunoaştere oficială a unui bou, catalogarea fiind făcută de un şef de stat! De altfel, individul luat în colimator a rămas fidel principiilor care definesc un bou adevărat. Bou a fost, bou a rămas. Susţinătorii săi, nişte pupincurişti fricoşi, se lăudau peste tot cu specimenul în cauză. “ E bou, dar e boul nostru”- ziceau ei. Acesta a fost un caz de mândrie naţională, pentru că nu am mai întâlnit situaţii în care boul să reprezinte, la o scară atât de mare, mândria cuiva ! Ca simbolistică, boul a parcurs cu paşi mari diverse etape, imaginea sa fiind răspândită la nivelul cel mai înalt cu putinţă. A trecut vremea boului care trăgea la jug, evident, ca un bou, pentru că altă comparaţie mai potrivită nu am găsit...Din perioada paşoptistă şi până în zilele noastre, boul s-a făcut cunoscut prin capacitatea sa de tracţiune, înlocuind cu succes tractoarele la arat. Docil. Tandru. Privire umedă, pentru că se trage din viţelul de la poarta nouă. Sentimental până la prostie, dovadă comentariile care se fac pe seama relaţiilor sale amoroase, fiind comparat, la acest capitol, cu un papagal. La prima vedere, pare a fi o comparaţie forţată. În definitiv, ce poate avea în comun un bou cu un papagal ! O să râdeţi, dar, dacă priviţi în profunzime, o să descoperiţi o sumedenie de coincidenţe în dragoste. Când bou, când papagal...În perioada romantică a existenţei sale, boul a reprezentat idealul suprem al infractorilor care făceau primii paşi în materie de furturi.Cu siguranţă, chiar şi generaţia tânără, care a ieşit în stradă, cunoaşte lozinca “ Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”. Sigur, chestia cu boul furat este istorie. În noua noastră orânduire, dacă furi un bou, abia atunci eşti bou cu adevărat ! În materie de imagine, boul este exploatat la sânge. Regula aplicată este cât se poate de simplă. Politicianul face şi boul trage. Analizaţi cazurile de corupţie. Mahărul face şi boul trage. Chestia cu trasul e un reflex mai vechi din anii tinereţii sale, foarte bine valorificat de cei care scot boul la înaintare. De aceea, câteva ONG-uri au propus ca boul să fie declarat monument al naturii, urmând a fi protejat corespunzător. Orice comparaţie de genul “ Cutare e un bou” este interzisă cu desăvârşire. Măsura propusă i-a nemulţumit profund pe toţi cei care, fiind nişte boi notorii, riscă să devină simpli anonimi. Totuşi, în materie de prostie, boul rămâne un reper demn de luat în seamă...De aceea, unii se gândesc să-l pună sub protecţia UNESCO...
