Din ciclul ‘’Prost, prost, dar și tâmpit?’ ’ Români de România(1959)

Observăm cu amărăciune că tot ceea ce merge bine în țara asta trebuie distrus. În fiecare casă de român Moș Nicolae s-a strecurat pe horn mână în mână cu singurătatea, pe acolo pe unde când eram mici și buni se spunea că intră Moș Crăciun. S-au schimbat nu numai vremurile, clima, ci și tradițiile. Mai vin și străbunii, din când în când, în forma unui zgâlțâit de geam. Dacă Dumnezeu ar fi o persoană reală, cred că majoritatea ne-am duce în fiecare zi să-i cerem ceva sau să-i reproșăm ceva. În privința Uniunii Europene, arta pomenilor am înlocuit-o prin integrare prin contestare. 4 miliarde din cele 20 atrase de România au fost furate. 8 din cele 28 repartizate sunt pierdute chiar și în condițiile în care, cu mari demersuri diplomatice, perioada de decontare a fost prelungită cu doi ani, de la 31 decembrie 2013 la 31 decembrie 2015. Doar două programe au reușit să cheltuiască integral banii, Agricultura și Programul Operațional Regional. De menționat: pe bani europeni contractele din construcții de orice natură aduc profituri de 250 % față de contractele făcute din fonduri interne. Pe IT și recalificare, furtul se duce spre 90 la sută din sumele facturate și încasate cu amendamentul că în ultimii doi ani pe recalificare s-au mai mărit cheltuielile după arestările de la vârful ANOFM. Asistăm la varianta modernă din jaful proștilor. Nu cred că nu știau că-i pot prinde și ei tot au furat. Continuă blestemul românilor de-a fi proști de buni cu zapcii. Se pare că, din surse sigure, a început competiția ‘’Prostul Anului’’.

Omul sfințește locul, iar politicianul îl distruge. Asta ne convinge că nu mi are nici un rost să întrebăm de ce suntem sclavi în propria țară. Sau până când 3-4 milioane de români vor lucra afară. Pe ei trebuiem să-i convingem cât de mare este România, care nu le-a oferit nimic lor. A trecut și 1 decembrie cu împărțirea inutilă a ciolanului cu fasole. Aș zice să ne concentrăm spre lucruri realiste, posibil de înfăptuit. Că nu facem nimic din ceea ce ne trebuie, nici cu unii, nici cu alții. Chiar nu ați observat până acum că trebuie să te bazezi pe forțele tale proprii, că toți încearcă să profite de naivitatea noastră, că funcționează doar interesul? Dăm de pământ cu valorile ca să promovăm interesele altora. Boală românească. Cei câteva mii care au ieșit în stradă, legitimi la început, mase manevrate după, nu sunt reprezentanții poporului. Cei care nu stau în marile orașe și nu ajung acolo să facă demonstrații pentru ce nu le place sau convine, nu contează? Președintele Iohannis nu a putut să-și pună un guvern al lui și s-a folosit de stradă să-l dea jos pe Ponta. Scenariu demn de Alexandru Lăpușneanu. Culmea este că președintele, cel mai mare mutălău, deplânge lipsa de comunicare. Herr President, acest Apis maiestuos, tace și alți d-alde Tândală haioși deschid gura, vorbind numai în dodii. Asta în timp ce în mijloacele de transport în comun, mulți dintre cei care merg la serviciu sunt cu petul de bere în mână și miros de-ți ia nasul. Sunt oameni care lucrează în construcții, la drumuri, chiar și la CFR sau mai știu eu unde. Sunt și multe femei în starea asta, ceea ce e și mai dureros.

Suntem peste tot acasă. Mai puțin în România. Dar România e a noastră. Cât mai e. Vremea e rea și vremurile pe măsură. Judecătorimea plină de borfășisme bolșevice reprezintă cancerul metastaziat al României. Ceaușescu avea doar 4 clase, dar i-a depășlit pe ăștia cu doctorate copiate, plagiate ce i-au vândut pe români. Prea e mult tupeu. Fără pic de morală fără pic de conștiință în atâta știință. Se vede multă nesăbuință, demență, impertinență. Românilor când le intră ceva în cap nu le iese până crapă. De ultimă oră ne-am scos. Din școli alungăm religia și băgăm educația sexuală. Ne trebuie un Vlad Țepeș modern. Prietenii știu de ce. Avem guvern de Brucsel. Deocamdată Cioloș e un biet ciuri-buri cum ne-a dovedit în problemele Bisericii Ortodoxe Române. În Gropania, locul unde sordidul nu cunoaște limite, până și moartea e folosită pentru a câștiga ceva capital politic. Lipsește nenea Iancu.

Cu plecăciune,
Pompiliu Comșa, Reporter European 2012