Galați și Constanța, centrele combinațiilor cu nave pentru refugiați într-o reţea româno-siriană(2488)
Într-o anchetă internațională realizată de 9 jurnaliști din Siria, Turcia, Italia, Grecia, Germania și România, dată publicității de cotidianul „România liberă” sub semnătura jurnalistului Cătălin Prisacariu, este descrisă activitatea unei rețele de traficanți de migranți care la un singur transport transferă până la o mie de refugiați din Siria pe teritoriile unor state din Uniunea Europeană. Un singur transport înseamnă pentru traficanți „încasări” de 4 milioane de euro. Investigația a fost realizată de către Delphine Reuter, Cătălin Prisacariu, Giampaolo Musumeci, Hamoud Almahmoud, Nadia Al Shiyyab, Frédéric Loore, Jean-Yves Tistaert, Nikolia Apostolou și Safak Timur, cu sprijinul Journalismfund.eu
Rețeaua de investigație
În ultimele patru luni, o echipă de opt jurnaliști din șase țări și un specialist în traficul de ființe umane au colaborat pentru a descoperi oamenii și firmele care fac profituri grase de pe urma călătoriilor riscante pe care le vând migranților și refugiaților care speră să traverseze Mediterana pentru a ajunge în Europa. Unele din aceste călătorii au sfârșit dezastruos: navele s-au răsturnat ori s-au scufundat, ucigând toți pasagerii. În aprilie 2015, 800 de migranți s-au înecat când nava pe care se aflau s-a răsturnat în largul coastelor libiene. Echipa de jurnaliști a discutat cu procurorii care investighează aceste cazuri, a cercetat documente comerciale și a verificat informațiile în diverse baze de date maritime. A rezultat, astfel, o listă cu nave suspecte folosite pentru a transporta migranți, aflate pe lista neagră din cauza activităților ilegale în care fuseseră implicate. Unora dintre vase le-a fost interzis accesul în apele teritoriale europene pentru încălcarea regulilor de siguranță maritimă; altele au încălcat embargo-ul impus Siriei; vase dintr-o a treia categorie au fost identificate de către Consiliul de Securitate al ONU ca mijloace de transport pentru traficul de armament. Echipa a descoperit că cel puțin 17 nave cargo au plecat din Turcia între septembrie 2014 și ianuarie 2015, transportând ilegal migranți (printre acestea: „Sandy”, „Paris Zain”, „Vitriol”, „Merkur 1”, „Tiss” și altele). În fiecare săptămână din această perioadă au avut loc operațiuni de salvare. În total, cel puțin 6.000 de migranți au fost îmbarcați la bordul acestor mijloace de transport care sunt nu doar vechi, dar și prost întreținute. Aproape toți migranții erau sirieni. Și toți veneau din Turcia.
Conexiunea românească
Cei care fac bani din traficul de migranți sunt, în mare parte, sirieni care provin din Tartous și Latakia, cele mai mari porturi siriene aflate pe coasta siriană între Liban și Turcia. Această grupare de traficanți este eterogenă și aduce laolaltă armatori, agenții de import-export, marinari, căpitani de navă și tot felul de intermediari care lucrează cu toții împreună pentru profituri din ce în ce mai mari din afacerea ilegală cu trafic de migranți. Unele dintre cargourile folosite pentru a transporta migranți din Turcia către Europa aparțin acelorași companii navale. Ceea ce arată existența unei rețele extinse de organizații și companii care lucrează împreună. Port la Marea Neagră, Constanța e de multă vreme un paravan pentru tot felul de activități ilegale, dar și punct de intrare în Uniunea Europeană. Echipa de jurnaliști a reușit să identifice coloana vertebrală a organizației la Constanța și Galați, orașe unde diaspora siriană este foarte activă. Printre sirienii care se ocupă de afacerea traficului de ființe umane sunt și unii implicați în trafic de arme și țigări, iar alții au fost și condamnați penal.
„Blue Sky M”, în proprietatea martorului lui Omar Hayssam
În 2011, Saleh Emad, un sirian care locuiește la Galați, a cumpărat „Blue Sky M” de la Bittar Ahmad, un cetățean român de 51 de ani născut la Talkalakh, în Siria. Printre afacerile lui Bittar Ahmad s-a numărat și transportul de cherestea pentru Mustafa Tartousi, un sirian de 54 de ani care deținea companii de shipping la Constanța. În noiembrie 2014, Tartousi a fost condamnat la șapte ani de închisoare pentru că și-a ajutat un fost partener de afaceri, pe Omar Hayssam, să fugă din România în timp ce era cercetat penal pentru răpirea a trei jurnaliști români în Bagdad în 2005. Hayssam a fost scos din țară în 2006 la bordul unui vas aparținându-i lui Mustafa Tartousi, Iman T, și transportat în Egipt. În 2008, Omar Hayssam a fost condamnat, în lipsă, la 20 de ani de închisoare pentru terorism. Fuga sa, în 2006, a dus la demisiile procurorului general al României și șefilor de servicii secrete. Bittar Ahmad a fost audiat ca martor în cazul Hayssam, de procurori, în 2006, și de către judecători, în 2014, în timpul procesului lui Mustafa Tartousi. Totuși, Bittar Ahmad nu a fost niciodată pus sub acuzare, deoarece anchetatorii nu au găsit dovezi că acesta ar fi avut legătură cu fuga lui Omar Hayssam din România.
După ce a cumpărat „Blue Sky M”, Saleh Emad a încheiat un contract, conform celor de la Stiri Galati, u Mikhael Deaibes (prin firma acestuia, Mike Shipping SRL), un libanez care locuiește la Constanța, pentru ca acesta din urmă să se ocupe de actele de agenturare ale navei, dar și ale altor două, „Blue Sky S” și „Blue Sky E”. Saleh Emad a contractat și firma Info Market SRL din Constanța, al cărei rol era să asigure certificatele de siguranță navală pentru Blue Sky M. La vedere, însă, proprietarul „Blue Sky M” este aproape imposibil de aflat oficial: deși Saleh Emad a admis, într-o discuție telefonică purtată cu echipa noastră de jurnaliști, că a cumpărat „Blue Sky M” de la Bittar Ahmad, cargou pe care l-a deținut până în 2014, nava nu este înregistrată pe firma deținută de el în România, Syrom Shipping SRL Galați. Vânzarea navei în 2014, ne-a dezvăluit Mikhael Deaibes, s-a făcut printr-o companie offshore din Panama, Blue Sky Shipping Int SA. De altfel, în cazul multor nave, aceasta este procedura curentă: înființarea unei companii offshore care, în acte, să fie proprietarul vasului. Motivul principal al manevrei nu este neapărat ascunderea adevăratului proprietar, deși și acesta este valabil, cât protejarea proprietarului de plata unor eventuale daune în cazul unor accidente.
Galați și Constanța, centrele combinațiilor cu nave pentru refugiați
Cine se află, totuși, în spatele vasului de traficanți „Blue Sky M”? La data preluării cargo-ului de către paza de coastă italiană, în noaptea de 30 decembrie 2014, „Blue Sky M” era oficial în proprietatea off shore-ului Junos International Inc din Belize. Asociatul unic al acestei companii offshore este sirianul Ahmad Haj Hamoud, așa cum reiese din documente intrate în posesia echipei de investigații. În ciuda eforturilor jurnaliștilor din România, Turcia, Italia și Siria, nici o informație relevantă nu a fost obținută despre acest sirian născut în 1984. Cu alte cuvinte, Ahmad Haj Hamoud pare anonimul perfect care să acopere, de fapt, adevărații capi ai rețelei de trafic de migranți. Singurul care, în acest context, putea oferi mai multe informații despre Ahmad Haj Hamoud era celălalt personaj din tranzacție, adică vânzătorul, respectiv Saleh Emad. Acesta este sirian, dar locuiește la Galați cel puțin din anii ʹ90. În lumea agenților de shipping și a oamenilor de afaceri navale din Galați, Saleh Emad este cunoscut ca unul care “duce nave la fier vechi în Turcia”. Prin intermediul unor companii offshore, însă, sirianul este și armator: deține nave. De altfel, a și admis că a fost proprietarul „Blue Sky M”, dar susține că i-a vândut-o unui alt sirian, lui Abdul Osaili, la mijlocul anului 2014. Abdul Osaili a fost și căpitanul vasului „Blue Sky M” și este cunoscut în mediul marinăresc de la Constanța, unde ajunge destul de des la bordul câte unei nave. Așadar, în decembrie 2014, cel care i-a vândut „Blue Sky M” lui Ahmad Haj Hamoud a fost Abdul Osaili. Informația ne-a fost furnizată nu doar de către Saleh Emad, dar și de către Johar Hasan (un alt sirian cu afaceri navale la Constanța) și de către un alt personaj din mica lume a shipping-ului constănțean, a cărui identitate nu o vom dezvălui. Abdul Osaili, însă, nu a fost de găsit de către echipa de investigații. Mai mult decât atât, Abdul Osaili căuta doar un moment propice pentru a o vinde în Turcia, țara cunoscută ca cimitir al navelor din Marea Neagră. Cu toate acestea, a adăugat sursa noastră, căpitanul „Blue Sky M” s-ar fi lăudat că ar fi obținut 400.000 de dolari,conform celor de la România Liberă, din vânzarea vaporului, un preț de două ori mai mare decât ar fi primit pentru cargo-ul tăiat la fier vechi.