TRĂIASCĂ ROMÂNIA!(2134)
Motto: "Nu cunosc mândrie mai mare decât să fii român" ( Mihail Eminescu )
Aş fi vrut ca această zi să fie una a bucuriei, a bucuriei depline, neumbrite de nici un fel de gând întunecat. Astăzi, aş fi vrut să sărbătoreasc din toată inima 1 Decembrie, aş fi vrut să celebrez faptele excepţionale ale acelor înaintaşi care ne-au dat o patrie, aş fi vrut să fiu mândru de Armata Română, privind-o defilând pe sub Arcul de Triumf. Astăzi aş fi vrut să-mi anin în balcon Sfântul Tricolor, ca pe o carte de identitate pe care să o prezint lumii: DA! SUNT ROMÂN!
Astăzi aş fi vrut să fac, plin de încântare, toate aceste gesturi. Nu cu patetism, nu cu fanfaronadă. Gesturi pe care, o dată pe an, de 1 Decembrie, eu cred că le putem face fără a fi consideraţi indecenţi, fanfaroni sau farisei.
Dincolo de această zi, există un patriotism cotidian, care înseamnă suma multor fapte mărunte şi extrem de simple. Ca să fii patriot, nu trebuie să mori eroic pe un câmp de bătălie. Acestea sunt situaţii limită, iar astfel de patrioţi sunt oameni excepţionali. A fi zi de zi patriot înseamnă, cred eu, să vorbeşti corect limba ţării tale, minunata Limbă Română. Să te comporţi civilizat. Să te speli şi să nu puţi în autobuz sau în tren. Să-ţi trimiţi copiii la şcoală. Să nu stai ca o putoare şi să trăieşti din ajutorul social. Să nu-ţi baţi nevasta ca un animal. Să te îmbraci cuviincios. Şi multe altele asemenea.
Iar o dată pe an, de 1 Decembrie, să poţi fi mândru de ţara ta şi să poţi striga din toată inima: DA! SUNT ROMÂN! DA! IUBESC ROMÂNIA!
Din păcate, dorinţa mea senină nu se poate realiza. Constat cu amărăciune că în ţara asta este din ce în ce mai greu să fii român. Că nu mai este de bon ton. Poţi fi orice altceva, numai român, nu.
Dacă îndrăzneşti să spui că eşti român, dacă ai curajul „nesimţit” de a spune că-ţi iubeşti ţara, ai încurcat-o. Din start, eşti prost. Indiferent care îţi este gradul de cultură, indiferent care îţi este nivelul intelectual, o haită de analfabeţi, care scriu „miau” ca pisica, vor năvăli să te facă troglodit. Eşti român? Eşti un idiot, înfulecător de mici, care se îmbracă în haine populare în loc de ţoale de firmă şi care ascultă muzică populară, în loc de muzică electronică. Îţi plac lăutarii, în loc de DJ. Deci, într-un cuvânt, un înapoiat, coborât din Evul Mediu în mijlocul Europei civilizate, care te-a acceptat doar ca să aibă de cine râde.
Ei bine, tuturor acestor imbecili care se străduiesc în van să mă jignească, le spun astăzi, cu tărie, că: SUNT ROMÂN!
Da, sunt înfulecător de mici, aşa cum sunt americanii înfulecători de hamburgheri ori nemţii înfulecători de cârnaţi. Da, beau minunata ţuică de prună şi vin din via bunicului meu, aşa cum englezii beau whisky, ruşii votcă, francezii, italienii şi spaniolii, vin din podgoria bunicilor lor. Da, de 1Decembrie, caut să mă îmbrac în haine româneşti, dar mai ales îmi pun un chimir din piele care este mai vechi decât toată istoria SUA, iar soţia mea se îmbracă în teribila ie, pe care sunt brodate toate simbolurile universale ale nemuririi.
Da, ascult excepţionala muzică populară românească, aşa cum italienii ascultă canţonete iar portughezii fado, ori nemţii muzica de fanfară când se leagănă şi dau cu halbele în masă. Da, mă uit cu bucurie la „Căluş”, la !”Cârligu”, la „Pandelaşul”, la „Şchioapa”, la „Dansul fetelor de la Căpâlna”, aşa cum irlandezii se uită la dansurile lor.
Da, sunt român din Brăila, locul unde se stabilea preţul mondial al grâului şi un leu românesc valora patru dolari americani, aşa cum sunt şi din Sibiu, de acolo de unde au coborât cu oile străbunicii mei, aşa cum sunt şi din Cluj, pentru că de acolo îmi este nevasta, aşa cum sunt şi din Bacău ori Piatra Neamţ, ori Iaşi, pentru că acolo am cei mai buni prieteni, aşa cum sunt şi din Constanţa, acolo unde este fratele meu.
Şi mai am un motiv pentru care nu pot fi pe de-a-ntregul bucuros în această zi. O durere care s-a cronicizat şi care de 1 Decembrie se acutizează şi mă doare rău.
MĂ DOARE BASARABIA!
