ȘCOALA DE TORTURĂ(9890)
Rememorez o scenă incredibilă văzută la televizor. Un bătrânel, în aparență, neputincios, se repede brusc spre un grup de ziariști aflați în exercițiul funcțiunii, încercând să-i lovească cu o geantă! Ținut cu greu în frâu de avocații săi, după încheierea unei ședințe de judecată, bătrânelul, care, repet, într-o altă ipostază, ar fi inspirat milă, declanșează un potop de înjurături! Remarc în repertoriul personajului agresiv cunoscutele înjurături milițienești gen “grijania mă-tii” sau “soarele mă-tii” precum și mimica adecvată unui fost cadru de nădejde, adică tablagiu, pumnul ridicat deasupra capului, tentativa de a lovi cu piciorul cu ura cu care lovești un câine, plăcerea de a-și scuipa adversarul, răutatea care i se poate citi pe figură, una crispată de cumulul de răutate...
Bătrânelul, cu spume la gură, se agită să muște! Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost mai tânăr cu 30 de ani! Chiar și așa, la 80 de ani, inspiră teamă...Sunt oameni născuți pentru așa ceva. Au răutatea în sânge! După descrierea făcută, sunt convins că l-ați identificat pe unul din cei câțiva torționari care au ajuns după gratii. Ca să vă întregiți imaginea acestui specimen, mă refer la torționarul din vechea generație, vă recomand să revedeți filmul “Cel mai iubit dintre pământeni”, o veritabilă capodoperă a cinematografiei românești. Marele actor Dorel Vișan întruchipează la perfecție profilul torționarului autentic, cumulând, printr-o prestație de excepție, toate ticurile sale caracteristice, dar, în mod deosebit, răutatea care îl caracterizează, ca și scârba față de semenii săi. În special, față de cei cu carte, mult mai evoluați, intelectualii, și cu un nivel de trai confortabil.
Torționarii au la bază școala de tortură. Sediile sunt cunoscute. Beciurile Miliției și Securității. Obiectul de studiu: Tortura. Evident, cu aplicații practice pe viu. Față de metodele aplicate în ziua de astăzi, expresia a fi strâns cu ușa sună ca o poezie dedicată primăverii.
În România, tradiția torturii continuă, fie în sistemul penitenciarelor, fie în alte sisteme! Au trecut ani buni de la revoluție, timp în care sistemul nu s-a îndurat să se lepede de torționarii săi de nădejde. Au fost trimiși, mai mult de fațadă, câțiva pensionari la închisoare! Să înțeleg că ei sunt cei care au trimis la moarte sute de deținuți politici? Unde sunt executanții, cei care făceau ore suplimentare ca să tortureze deținuții? Școala de tortură a dat bătăuși pe bandă rulantă, caftangii zeloși, pregătiți special ca să te facă să vorbești.
În categoria tortură sunt incluse și metodele de lucru bazate pe filaj, șicanare și constrângeri de tot felul. Câțiva senili ai torturii au fost scoși în față demonstrativ. În spatele lor, ca să vedeți cât de curajoși sunt când trebuie să iasă la lumină, își fac de cap noile generații de absolvenți ai școlii de tortură. Ei sunt cei care, prin metode specifice, te fac să-i spui procurorului ceea ce vrea el să audă de la tine...
Prin contribuția lor inestimabilă la dezvoltarea societății pe noi culmi de progres, a crescut numărul de denunțători pe cap de locuitor. Dacă a ajuns un torționar de 80 de ani să sară la bătaie pe stradă și să ceară socoteală celor care îl contestă, fiind sigur că nu-i ia nimeni nici măcar boii de la bicicletă, atunci, întreb, cât tupeu poate să aibă torționarul zilelor noastre, care are în spate și instituțiile de forță ale statului!?
