POVESTEA FIULUI UNUI GENERAL RUS CARE S-A VINDECAT LA JURILOVCA(7718)
Jurilovca.
Acasă la Anfisa, o rusoaică autentică.
Am găsit-o repede. Toată lumea o cunoaște în Jurilovca. Pentru turismul ospitalier pe care îl practică, pentru modul în care pregătește peștele, pentru leacurile ei cu care a pus mulți oameni pe picioare.
Din recomandări, a ajuns la ea în poartă un tânăr din Rusia. Era foarte obosit, avea sistemul imunitar distrus și nu dorea nimic altceva, pe fondul unei stări de indispoziție totală, decât să se odihnească două zile.
Încântată că are un rus autentic în curte, Anfisa l-a îngrijit cu multă atenție, mai ales că starea sa se agravase. Încurajat de progresele făcute, tânărul și-a prelungit sejurul până la aproape o lună. A plecat, cum s-ar spune, nou nouț.
Înainte, însă, i-a mărturisit protectoarei sale că este fiul unui cunoscut general rus și că familia sa administrează două mari lanțuri hoteliere de 5 stele la Moscova și în Sofia, unde este bine primită oricând. Ceea ce s-a și întâmplat, când Anfisa a ajuns la Moscova.
Așa cum și eu am ajuns la Jurilovca, însoțit de bunul meu prieten Sorin Ovidiu Bălan, cetățean de onoare în Delta Dunării.
Așadar am poposit în curtea rusoaicei Anfisa.
Și ce peisaj se potrivește mai bine cu specificul unui asemenea personaj?
Pentru că Anfisa este un personaj specific celor pe care le-am cunoscut prin intermediul unor filme sovietice celebre. Dacă Moscova nu a crezut în lacrimi, de ce ar face Jurilovca acest lucru?
Pe drumul de la Constanța la Jurilovca, pe la scurtătură prin Baia, am constatat că au apărut pe șosea multe benzinării și magazine aferente. Înainte drumul ăsta, care arăta ca vai de mama lui, era plictisitor.
Dar să revin la întrebarea mea.
Ce peisaj s-ar potrivi cu Anfisa?
O să spuneți că cel de iarnă, ca să aveți motiv să puneți sticla de vodcă pe masă…
Ei bine, eu vă contrazic și optez pentru peisajul de toamnă. Cel puțin, așa văd eu din curtea Anfisei, la o oră după ce am aflat povestea vieții ei total diferită de a oricărei femei din Delta Dunării, unde am întâlnnit destine și biografii dintre cele mai spectaculoase.
Am spus că Anfisei i se potrivește anotimpul toamna și îmi mențin punctul de vedere. Toate lacrimile acestei femei, care a rămas văduvă la 27 de ani, cu copil mic, s-au transformat în frunze ruginii. Într-un târziu, mi-am dat seama că plutim pe un lac format din lacrimile singurătății.
Lacrimile singutărății, cele care dor cel mai mult, dar Anfisei nu-i place să fie compătimită de nimeni. Nu se arată, nu se văicărește, decât dacă reușești să o faci să vorbească. Nu că vreau să mă laud…
Rămasă văduvă de la vârsta de 27 de ani, Anfisa și-a găsit izbăvirea în turism, Dar, atenție, turism de calitate, altfel, dacă ar face turism de mântuială, nu ar scăpa de depresie.
O femeie singură din Jurilovca a mutat soarele în curtea ei, O femeie deșteaptă, inventivă, și rusoaică pe deasupra, adică bătăioasă, nu a vrut să stea la mâna nimănui și și-a făcut propria sa pensiune, cu tot ce trebuie.
Ce te atrage aici?
În primul rând, după ce ai cunoscut-o, sufletul Anfisei , pe un portativ de melodii rusești. Casa ei primitoare, primenită și pusă la punct la dungă. Poți chiar să te bucuri și de o banya, sauna în care ești bătut cu blândețe cu crenguțe de stejar, sau de un masaj. Aerul curat. Curtea care arată ca o insulă de verdeață. Smochinii și merele. Anfisa în poartă, întâmpinându-și oaspeții ca și cum i-ar cunoaște de o viață!
O astfel de atitudine face parte din turismul de calitate. Mie, de pildă, îmi place să fiu tratat bine într-o locație de turism. Și mai ales la Jurilovca, unde am trăit și experiențe mai puțin plăcute.
Cât timp am vizitat gospodăria, gazda noastră a umplut masa din curte cu preparate din pește dintre cele mai tentante cu putință. În privința preparării peștelui, Anfisa este o adevărată enciclopedie, incluzând aici și fragmente din bucătăria rusească.
Cred că nu există preparat pe care dumneaei să nu știe să-l pregătească!
Ca să nu mai iau în calcul rețetele proprii. Nu face secrete din propriile sale rețete și le povestește turiștilor cu dezinvoltura celui care are sentimentul că, pentru a nu se pierde, acestea trebuie să circule.
Un singur om de acest gen am mai cunoscut în viața mea. Pe domnul Nelu, patronul de la “Mama Leone” care visează și în somn rețete culinare. Când vorbește cu tine, te avertizează să nu faci abuz de condimente, să respecți timpul alocat preparatului și..nu mai mult de șase boabe de piper!
Anfisa are și păsări în curte producție proprie, numa’ bune de sacrificat pentru o ciorbă cu stele multe în farfurie și un pilaf sârbesc. Sau poate preferați un pilaf din șalău...sau ardei umpluți cu somn...sau minunatele prăjituri și plăcinte rusești…
O adevărată oază de destindere, în care, alături de Anfisa, te simți atât de bine...
Foto: Pictura Toamna la Jurilovca
Artist plastic Florin Morun
