William Wordsworth

(1770-1850)



V

Tu taci, de ce? Iubirea ta e-o floare,

Așa plăpândă-ncât o uscă vântul

Absenței, vechiu-i farmec mohorându-l!

Nimic să dărui nu te simți datoare?



Eu totuși te-am învăluit cu gândul,

În slujba-ți fără preget, cu fervoare,

Căci dorul meu, milogul și flămândul,

Doar grija fericirii tale are.



Să-mi spui: acest cald suflet, care-odat'

Cu-a noastre dulci huzururi se hrănea,

Rămâne-va mai gol, mai înghețat



Decât un cuib uitat și-al nimănui

Printre acești măceși uscați, și plini de nea?

Mai scap de-al îndoielii chin? – să-mi spui...

(traducere Tudor Dorin)



(din Antologie de poezie engleză de la începuturi până azi, vol. 2. Ediție întocmită de Leon Levițchi și Tudor Dorin, Editura Minerva, 1981).