TIMPUL * Cenaclul Elitelor - VALENTIN LEAHU(346)
Îmbuimăceală-la o nouă vârstă
A mai trecut un an
Prin curtea vieții în care mă răsfeți.
Eu fără tine mai primeam vreo două boli,
Înainte de a pleca de lângă lumea,
Care se uită ciudat la mine,
Că tot exist
Și cad în picioare,
Ca o pisică, așa cum cade ea...
Ai devenit o stare de fapt pentru mine,
Fără șoaptele tale, nu mai pot respira.
Ești un drog fără de care
Nu știu dacă aș face oarece,
Bine că nu te pedepsesc ăștia pentru nevoia de tine!
Ești un înger pe aleile vieții mele, răzlețe.
Depind de un da sau nu din vocea ta,
Care mă tot răsfață,
Mă tot uit în urmă.
Văd doar lumină,
Zâmbet și răbdare,
Cu o încăpățânare acerbă...
Ești liniștea mea de care mi-e frică.
Doar o dragoste am și o am lângă mine,
Ca o respirație permanentă.
Să nu mă părăsești, dragostea mea.
Fără tine, nu pot respira!
Valentin Leahu
62 de ani
(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)
NOTA REDACȚIEI TIMPUL
Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.
Vă așteptăm cu interes.
