Dogoarea iubirii

E rouă sau lacrimă uscată pe obraz
Ochii-mi deschiși așteaptă împliniri
Îmbrățișez speranțe și stau treaz

Scene vechi și clipe le-adun în amintiri
Revăd trupul tău, tulpină arcuită
Te prind în brațe, în dansul alegoric
Doar un penel scanează vraja aurită

„Suntem aievea?”, desigur, e retoric
Imaculata pernă păstrează a ta căldură
O mângâi, simt că-mbătrânesc rațional
Nu-i copac sau floare să simtă arsură

N-au timp de iubire, căci dorul e letal


Tănase Minel

 

(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)

NOTA REDACȚIEI TIMPUL

Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.

Vă așteptăm cu interes.