Eugenio Montale


... dar fie-așa. Un sunet de trompetă
dialoghează cu un stejăriș.
În scoica ce amurgul îl repetă
Fumegă un pictat vulcan, pieziș.

Moneda îngropată-n lava grea
pe masă arde, și reține, pale,
câteva foi. Mai scurtă-i viața, ce părea
vastă, ca freamătul batistei tale.

 

(din oase de sepia, antologie și traducere de Ilie Constantin, Ed. Paralela 45, 2008).