Clopot de scufundător

                                        Maurice Maeterlinck


O, scufundător veșnic sub clopot!
O-ntreagă mare veșnic caldă!
O-ntreagă viață-n nemișcare cu-ncete, verzi pendule!
Și-atâtea ființe stranii văzute prin pereți!
Cu neîngăduirea să le atingi vreodată!
Când e atâta viață afară-n apa clară!

Luați seama! umbra marilor corăbii trece peste
daliile pădurilor submarine;
Și stau o clipă umbrit de balenele-n drum către pol!
În clipa asta, ceilalți descarcă fără-ndoială în port
corăbii încărcate cu zăpadă!
Se mai află un ghețar încă-n mijlocul preeriilor din iulie!
Ei înoată de-a-ndăratelea-n apa verde a golfului!
Ei pătrund la amiază-n grote-ntunecate!
Și brizele din larg vântură terasele!

Luați seama! iată limbile-n flăcări ale marelui Golf-Stream!
Îndepărtați săruturile lor de zidul plictiselii!
Nu s-a mai pus zăpadă pe fruntea-nfierbântaților;
Bolnavii au aprins un foc al bucuriei,
Și-aruncă brațe pline de crini în flăcări!

Apăsați-vă fruntea de ziduri nu prea calde,
În așteptarea lunii în culmea clopotului,
Să-nchideți bine ochii către pădurile de pendule albastre
și albumina violetă, rămânând surd
la sugestiile apei călduțe.


Ștergeți-vă dorințele de nădușeli slăbite;
Mergeți întâi spre acei ce stau ca să leșine;
Par a sluji o sărbătoare nupțială într-o pivniță;
Pare că ar intra la amiază pe o cale luminată de lămpi
în adâncimea unei subterane;
Străbat, în procesiune sărbătorească,
un peisaj asemenea copilăriei unui orfan.

 

 

(din antologie de poezie belgiană de limbă franceză, tradusă și comentată de Radu Boureanu, Editura Pentru Literatură, 1968)