
Poemul zilei(83)
Seară de iarnă
Aleksandr Pușkin
Vântu-n beznă zburdă, zboară,
Și zăpada răscolește,
Scoate urlete de fiară,
Ori ca un copil scâncește.
Izba veche o străbate
Zgâlțâind-o din păreți,
Sau la geamul nostru bate
Ca un rătăcit drumeț.
Tristă e și mititică,
Vai de ea, cocioaba noastră.
De ce stai tu, mătușică,
Ghemuită la fereastră?
Te cuprinse oboseala
De atâta viscolit,
Sau cumva de sfârâiala
Fusului ai ațipit?
Tu ce ții tovărășie
Tinereții mele-amare,
Hai să bem, și voioșie
Să culegem din pahare!
Cântă-mi cântecul în care
Pițigoiu-i călător,
Cântă-mi cântecul cu soare
Și cu fata la izvor!
Vântu-n beznă zburdă, zboară,
Și zăpada răscolește,
Scoate urlete de fiară,
Ori ca un copil scânește.
Tu ce ții tovărășie
Tinereții mele-amare,
Hai să bem, și voioșie
Să culegem din pahare!
(1825)
(traducere Alexandru Philippide)
(din Antologie de poezie rusă, perioada clasică, vol.1, prefață, antologie și prezentare de Tatiana Nicolescu, Ed. Minerva, 1987)