Poemul zilei(276)
Iambul
Mihai Eminescu
De mult mă lupt cătând în vers măsura,
Ce plină e ca toamna-n faguri mierea,
Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri
Ce fără piedici trec, sunând cenzura;
Ce aspru mișcă pânza de la steaguri,
Trezind în suflet patima și ura,
Dar iar cu dulce glas îți împle gura
Atunci când Amor timid trece praguri!
De l-am aflat la noi a spune n-o pot,
De poți s-auzi în el al undei șopot,
De e al lui cu drept acest preambul,
Aceste toate singur nu le judic,
Dar versul cel mai plin, mai blând, mai pudic,
Puternic iar – de-o vrea – e pururi iambul.
(din volumul Constelația Luceafărului• Sonetele•Scrisorile, editate și comentate de Petru Creția, ediția a II-a, Ed. Humanitas, 2012)
