Poemul zilei(131)
Zăbovesc prin văi cu dor
Novalis
Zăbovesc prin văi cu dor,
Surâzând, în nopți ursuze,
Căci al dragostei urcior
Zilnic mi-i adus la buze.
Stropii lui sfințiți mă-nvață
Sufletu-n înalt să-mi sui,
Încât beat în astă viață,
Stau la poarta Cerului.
Legănat în ochii ei,
Chin simțirea mea nu știe;
O, regina-ntre femei
Îmi dă inima ei mie!
Lutul prost îl modelară
Ani de plânset și urgia,
Dându-i forma asta rară,
Dăruindu-i veșnicia.
O, cât clipa-i – și se curmă
Șirul zilelor în zbor.
Voi privi, plecând, în urmă,
Veșnic recunoscător.
(în românește de Aurel Covaci)
(din Antologia poeziei romantice germane, antologie și prefață de Hertha Perez, Editura pentru Literatură Universală, 1969)
