
Poemul zilei(121)
Captivul
Alexandr Sergheevici Pușkin
Eu car spre mare într-un car cu boi
Nisipul de argint, fierbinte încă,
Pentru aleile ce suie moi
Spre vila albă fulgerând pe-o stâncă.
Și mi-e urât. Aceleași lucruri văd:
Boii și drumul, carul care geme.
Vadul uscat și spart ca de prăpăd,
Nisipul scânteind din albe steme.
Somnul mi-apleacă fruntea ca un ham.
Parcă de-o viață văd mereu această
Zbârcită piele de hipopotam –
A muntelui mărunt dințată creastă –
Triunghiul mării vânăt și, șerpesc,
Făgașu-adânc de roți și câmpuri scrise...
Sunt un captiv supus, și mă hrănesc
Cu-otrava somnolenată-a unor vise.
(Din volumul Versuri, în românește de Ștefan Augustin Doinaș și Igor Block, Ed. Univers, 1972)