Din salcâmul înalt și dantelat de brumă
țipătul tău ușor
prigorie, mă cheamă,
nu-ți va ajunge pâinea aceasta puțină
întreaga iarnă, peste scurtă vreme
eu o să fiu departe.
Vei rămâne cu țipătul tău scurt
neștiutoare pe albul salcâm
în tăcerea mea pe locul tău exact
printre lucruri plânse.
(din volumul Poezie ligură contemporană, antologie de Bruno Rombi și Ștefan Damian, prefață de Francesco De Nicola, traducere în limba română de Ștefan Damian, Ed. Europa, 1994)
Comentarii
Notificări pentru această discuțieAlege canalul și când vrei să fii anunțat.
Nu sunt încă comentarii aprobate.