Târgul de săbii
                                    Antara (aprox. 525 – aprox. 614)

 

Noptatice pricasuri, vă chem la încleștare!
Un stol roiește-n dreapta, alt stol în stânga-apare,
dar, pe Allah! să-mi puneți oricine bețe-n roate,
nu știu necaz cu mine în gând să se măsoare1
Eu am înaltă țintă mai tare decât stânca
și decât aspre creste zidite-n nemișcare,
și-o sabie cu care-aș reteza chiar timpul,
trecuții evi i-aș rupe de ziua trecătoare;
și-o lance care ochii în noapte îmi îndreaptă
de-am rătăcit o clipă a drepților cărare,
și-un cal ce lasă fulger în urma de copită,
cu semiluna frunții despică noaptea,-mi pare.
În ziua luptei viața și-o smulge pentru mine
și pentru el, la rându-mi aș sta să mă doboare.
Iar când pornește târgul de sulițe și săbii
care-și aprind deodată tăiosul vârf în soare,
li-s negustor; iar lăncile mele-s târgoveții
ce sufletele scumpe le cumpără, avare.
O, voi, sălbăticiuni, de s-a aprins războiul,
urmați-mă-n deșerturi când totu-n preajmă jar e,
și veți vedea cum sânge dușman între coline
printre nisipuri curge, și lăudați, voi, fiare,
cumplitul seceriș ce-am făptuit, și albe
tăiate tigve puilor duceți de mâncare!

 

(din volumul Antologie de poezie arabă, perioada clasică, vol.1. Traducere, antologie și note de Grete Tartler și Nicolae Dobrișan, Ed. Minerva, 1982)