Of, duhuri ale mele, cum se poate
                                                              Guido Cavalcanti

 

Of, duhuri ale mele, cum se poate,
văzându-mi chinul, să nu-mi dați afară
din minte vorbele ce-s plânse iară,
și-s răvășite și îndurerate?

Of, voi vedeți cum inima se zbate:
ochi, grație, modestie răni lăsară.
Voi inimii alinare dați-i, dară,
că forțele-i sunt toate-mprăștiate.

Iar inimii un spirit se arată –
preaînalt și nobil și cu-așa putere –
că vlaga i se risipește toată.

Of, spuneți sufletului meu îndată
care vorbește despre-a sa durere
că-n veci va face tot ce-Amor îi cere.

 

(din volumul Nebunii ochi ai mei • Rime • Traducere din italiană, cronologie și note de Oana Sălișteanu, Ed. Humanitas, 2021)