Mai bun ca pământul         

                                    Ion Stanciu

 

Poate m-ai văzut lângă lespedea umbrei;
așteptam ă mă fac mai bun ca pământul.

Nu se poate atunci să nu fi simțit
Prin pântecul țărânii cotrobăind, mâna-mi.

Eram ca un chirurg în care moartea
se ridica din bisturiu – ca o boare.

Și numai tu știi cât aș fi vrut,
după ploaie, să fiu mai bun ca pământul
scos din gura cârtiții de mâna mea trandafirie.

 

(din volumul Ființa concretă. Ed. Cartea Româneasă, 1970)