Încât

                     Leons Briedes

 

Te-am cules din adânc de fântână
și te-am dus acasă pe drum ocolit,
cu-atâta spaimă de-a nu te pierde
încât după câțiva pași am înfrunzit.

Te-am amestecat în aluatul cuminte
și te-am frământat îndelung, fermecat
încât, nepăzită, propria-mi umbră
s-a strecurat în aluat.

Apoi te-am așezat ușor pe vatră
și te-am copt din amiezi în amurg
tot furând cu ochii, de departe
din trupul tău câte-un coltuc.

Te-am visat și te-am iubit cu atâta pierzare
încât iarna întreagă, de după cuptor
un greier și o jumătate de greier
au râs de mine asurzitor...


(din volumul Poeți letoni contemporani. În românește de Ion Covaci și Tudor George. Editura Univers, 1987)