Bluesul refugiaților

                                            Wystan Hugh Auden

 

Să zicem că orașul acesta are zece milioane de suflete
Unii trăiesc în palate, alții în găuri;
Și totuși nu-i loc pentru noi, dragă, și totuși nu-i loc pentru noi.

Am avut cândva o țară și crezut-am că-i dreaptă,
Uită-te-n atlas și-ai s-o afli acolo:
Acum acolo nu putem merge, draga mea, acum acolo
nu putem merge.
O tisă bătrână crește-n cimitirul satului,
Primăvară de primăvară ea-nflorește din nou:
Asta pașapoartele vechi n-o pot face, draga mea,
asta pașapoartele vechi n-o pot face.

Consulul a izbit cu pumnul în masă și-a zis:
,,Dacă n-aveți pașaport oficial, sunteți morți;”
Ci noi suntem încă vii, dragă, noi suntem încă vii.

M-am înființat la o comisie; mi-au spus să iau loc;
M-au rugat politicos să mai vin și la anu':
Dar azi unde să ne ducem, draga mea, unde să ne ducem?

Am ajuns la o-ntâlnire publică;
președintele s-a ridicat în picioare și-a zis:
,,Dacă-i lăsăm să intre, or să ne fure pâinea cea de toate zile”.
Vorbea de tine și de mine, draga mea, de tine și de mine vorbea.

Am zis că-i trăsnetul bubuind pe cer:
Era Hitler deasupra Europei, zicând: ,,Ei trebuie să moară!”
O! la noi se gândea, draga mea. O! la noi se gândea.


Am văzut un pudel într-o jachetă prinsă c-un ac,
Am văzut o ușă deschisă și-o pisică lăsată să intre:
Dar nu erau evrei germani, draga mea, dar nu erau evrei germani.
Coborât-am în port și-am stat pe chei,
Văzut-am peștii înotând de parcă erau liberi:
Doar la zece pași, draga mea, doar la zece pași de noi.

M-am plimbat printr-o pădure, am văzut păsările-n copaci;
Ele n-aveau politicieni și cântau așa cum le venea lor;
Ele nu erau rasa umană, draga mea, ele nu erau rasa umană.

Am visat că văd o clădire cu-o mie de etaje,
O mie de ferestre și-o mie de uși;
Nici una nu era a noastră, draga mea, nici una nu era a noastră.

Am stat pe-o întinsă câmpie sub zăpada ce cădea.
Zece mii de soldați mărșăluiau încoace și-ncolo:
Căutându-te pe tine și pe mine, draga mea,
căutându-te pe tine și pe mine.

 

(în românește de Ion Caraion)

 

(din Antologia poeziei americane. Alcătuită de Ion Caraion. Tălmăciri de: Ion Caraion, Vasile Nicolescu, Mihnea Gheorghiu, Petre Solomon, Irina Horea, Gabriel Gafița, Doru Milcescu și Emil Gulian. Editura Univers, 1979)