Ca altădată sunt cu tălpi macerate de oboseală,
cu lenea și uimirea – îngeri posesivi,
ca altădată deasupra casei
un nor de berze strălucitor
își desăvârșește plecarea.
Nici dragostea, nici mila,
nici nestatornicia, nici grăbirea, nu le-am urât;
ca altădată
un șarpe de iarbă, flămând
îmi sfâșie gâtul.
(din volumul O piatră albă Pe o piatră neagră. Editura Cartea Românească, 1979)
Comentarii
Notificări pentru această discuțieAlege canalul și când vrei să fii anunțat.
Nu sunt încă comentarii aprobate.