Cel din urmă oaspe 

                                             Wilhelm Müller 
 

Sunt cel din urmă oaspe-acum;
Să ies, lumină fă-mi pe drum.
Când noapte bună ne-on urà
Vreau un sărut din gura ta.

Prea mi-ai turnat azi vin amar
În cel din urmă-al meu pahar.
Dar l-am băut făr'a cârti,
Eram doar cel din urmă-aci.

La masă-n fața mea ședeai
Și te priveam cum ațipeai.
Gândeam: ,,Să plec tare-aș dori!”
Eram doar cel din urmă-aci.

Doar eu mai sunt în crâșmă-acum;
Și rozele cu-al lor parfum,
Ce ți le-am dat când am sosit, 
La pieptu-ți, vai, s-au veștejit.

Somn bun! Somn bun și plin de har!
Când deschizi ușa mâine iar? 
Sunt cel din urmă-n crâșmă-acum 
Și-n zori pornesc din nou la drum.

Sunt cel din urmă oaspe-aci;
Pocalul tot mi l-oi goli.
Dar mi-l păstrați! M-ar întrista
Să știu că-l sparge-altcineva!

 

(în românește de Lazăr Iliescu)
(din Antologia poeziei romantice germane. Antologare și prefață de Hetha Perez. Editura Pentru Literatură Universală, 1969)