De-aș avea eu coiful din poveste

                                                                 Panait Cerna 
                                                                 (1881-1913)

 

De-aș avea eu coiful din poveste,
Să colind prin lume nezărit,
M-aș opri la voi fără de veste,
Să citesc în sufletu-ți iubit.

De-oi simți că alte rândunele
Ocolesc acuma casa ta,
Că la geamul tău bat alte stele
Și-al tău suflet prinde a uita,

Neștiut m-aș pierde iar în lume,
Făr' să blestem, fără să mă plâng,
Ca-ntr-o dezndejde fără nume
Dorul meu de tine să mi-l stâng.

Dar, de torci la vechiul vis, statornic,
De citești în lacrămi slova mea, 
Brațele de le-ai întinde dornic
Și pe nume tu de m-ai chema – 

În iatacul tău, în clipe dese, 
Flori și flăcări s-ar înfiora,
Dezmierări și șoapte nențelese
Părul tâmplei ți l-ar tremura;

Coiful mi l-aș smulge cu grăbire
Ș-o poveste nouă s-ar urzi – 
Îngerul tău paznic cu uimire
Ochii tineri și-ar acoperi.

 

(din volumul Tăcere și lumină. Poezii. Ediție critică de Dumitru Cerna, Casa Cărții de Știință, 2023)